Marceline Odette Germaine Masson s-a născut pe 4 februarie 1935 și, după spusele ei, nu a avut o viață atât de interesantă încât aceasta să merite să se afle între copertele unei cărți. Trăiește de 63 de ani în Intrarea Colibri, o alee circulată doar de proprietarii celor șase locuințe. Povestea începe cu o veste proastă - un anunț cum că intrarea Colibri va fi demolată, mobilizarea tuturor pentru a găsi soluții convenabile și amintirile lui Marceline care dau năvală rând pe rând. 63 de ani trăiți în același loc înseamnă multe amintiri, înseamnă relații strânse cu cei care-ți stau aproape și o trecere inevitabilă a timpului, cu bune și cu rele... Marceline avea douăzeci de ani când a intrat pentru prima dată în casa de pe colț, casa cu numărul 1 din Intrarea Colibri. Era proaspăt căsătorită cu Anatole și acum începea viața lor adevărată, singuri, nevoiți să lupte ca să le fie bine. Până de curând locuiseră cu mama lui Anatole, dar nu fusese o situație fericită pentru nimeni. Cei doi porneau la drum cu iubire și speranță, fiind asemenea tuturor tinerilor - îndrăgostiți, încrezători, luminați de vise. Pe măsură ce-și revizuiește însemnările din jurnal scrise de-a lungul anilor, Marceline descoperă că a trăit o viață plină, a iubit și a fost iubită, chiar dacă necazurile nu au ocolit-o. Viața nu trebuie să fie plină de întâmplări spectaculoase și nemaiauzite pentru a merita să fie povestită. Lucrurile simple, care nu costă nimic, dar necesită efort și implicare, sunt cele care fac viața unui om să se schimbe pentru totdeauna. În ciuda obstacolelor, a îndoielilor care au chinuit-o nopți la rând, a conflictelor și dezamăgirilor, Marceline a fost fericită cu adevărat. S-a bucurat cum a știut ea mai bine de tot ce i s-a dat, neîncercând să găsească răspunsuri la întrebări inutile sau să își facă scenarii fatidice atunci când lucrurile nu erau chiar pe roze. Virginie Grimaldi este o autoare extrem de populară, ocupând locul 6 în top 10 al celor mai bine vânduți autori francezi. La editura Univers au mai apărut Era și timpul să aprind iar stelele, O să înțelegi când o să fii mai mare și Parfumul fericirii e mai puternic când plouă. Virginie scrie despre viață, despre iubire, despre feminitate și încercările femeilor de a-și croi drumul într-o lume potrivnică, despre aparențe și prejudecăți, dar mai ales despre emoții, experiențe și temeri.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|