Viață, în toată splendoarea ei... (Rachel Joyce - Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry)

"Și, dacă faptul că ai încercat să găsești o cale, când nici măcar nu știai că poți ajunge la capătul ei, nu este un miracol, atunci chiar nu știu ce altceva e."

O călătorie aparent imposibilă se transformă în aventura vieții lui Harold Fry, un om aflat în căutarea necunoscutului, a iertării și a ispășirii unor păcate vechi de douăzeci de ani. Iertarea vine sub mai multe forme, iar izbânda finală e descoperirea vieții, așa cum e ea, cu oamenii și locurile neobișnuite, cu durerile și bucuriile aferente.  

Viața lui Harold Fry, un bărbat ieșit de curând la pensie, nu avea nimic neobișnuit. Lucrase în același loc patruzeci de ani, era căsătorit cu prima lui iubire, Maureen, iar tabloul existenței lui era completat de fiul lor, David. Această viață normală, fără nici un element ieșit din comun, era urmarea dramelor trăite în copilărie : plecarea mamei lui, pe când avea doar treisprezece ani și alcoolismul tatălui, care culminase cu alungarea lui de acasă, la șaisprezece ani. Totul se schimbă într-o zi aparent normală, când primește o scrisoare de la o fostă colegă de muncă, Quennie, cu care nu mai vorbise de douăzeci de ani. Quennie se afla într-un spital, suferind de cancer și așteptându-și liniștită moartea. Această scrisoare vine ca un trăsnet peste banalitatea zilelor lui, îl obligă la gesturi mărețe și îl face conștient de adevăruri pe care n-a fost în stare să le rostească până atunci. 

Călătoria lui începe firesc, un simplu drum până la cutia poștală pentru a trimite un răspuns scrisorii lui Quennie și devine un pelerinaj al tămăduirii, o căutare disperată a iertării și o amintire înflăcărată a vremurilor fericite. În urmă cu douăzeci de ani, nu doar Quennie dispăruse din viața lui, fără să-și ia rămas-bun, ci și soția lui. Se mutase într-o altă cameră, refuzând să-l mai iubească sau să-i adreseze altceva înafară de banalități. Aceste întâmplări, dar și tragedia care ne este dezvăluită la sfârșitul romanului fac din viața acestui bătrân simplu o lecție de ascultat și memorat. 

Pe măsură ce învață să pună un picior în fața celuilalt, după cum afirmă chiar el, Harold realizează importanța prieteniei pe care i-o arătase Quennie, dar și renunțarea la propria slujbă pentru ca el să și-o păstreze pe a lui. Simte datoria morală pe care o are față de această femeie demnă și plină de compasiune. Simte că a venit momentul să se revanșeze și să-i răsplătească bunătatea înainte să fie prea târziu. Dar este copleșit și de intensitatea iubirii pe care încă o simte pentru soția lui, de imensitatea durerii pe care o poartă în suflet de atâta timp. Amintirile îl însoțesc tot drumul, iar oamenii pe care îi întâlnește nu fac decât să-i insufle mai multă iubire, deși se arată neîncrezători în finalul călătoriei lui. Realizează că există atâtea povești pe lume și că singurul sentiment potrivit e empatia. 

"Lumea era alcătuită din oameni care puneau un picior în fața celuilalt ; o viață putea să pară obișnuită doar fiindcă cel care o trăia făcea asta de foarte mult timp. Acum nu mai putea trece pe lângă un necunoscut fără să recunoască un adevăr : că toți erau la fel și, în același timp, unici ; și că aceasta era dilema condiției umane." 

Călătoria spre Quennie e un moment infinit furat vieții lipsite de prea multe bucurii, dar și o izbăvire înainte de călătoria finală, un omagiu adus demnității, prieteniei și lucrurilor simple, pe care nu le recunoaștem atunci când apar, le regretăm prea târziu și încercăm să le recuperăm, lăsând la o parte durerea pierderii lor. E o lecție de viață despre trăirea momentelor atunci când se ivesc, cu sufletul curat, cu mintea deschisă. Dar e și o poveste despre depășirea durerii, despre vindecarea atât de anevoioasă și care nu vine ca o gură de aer proaspăt, ci ca o conștientizare a clipelor pierdute și dedicate suferinței. Și e despre dragoste. Dragostea față de oamenii care sunt acolo atunci când trebuie, oamenii pe care nu-i vedem, dar a căror prezență ne alină ; despre oamenii pe care îi iubim și pentru care trebuie să luptăm în fiecare zi, căci nimeni nu posedă pe nimeni. 

Cartea o găsiți aici .

Lectură plăcută! 

---