Unde se duc băieții răi? (Tobias Wolff - Viața acestui băiat)

Un băiat obișnuit, provenit dintr-o familie destrămată, pasionat de arme și cu multe boacăne la activ. Așa l-am văzut pe Tobias Wolff într-o primă instanță. Un băiat rău, care nu încetează să atragă atenția asupra lui, prin fapte rele, insubordonare sau revoltă. Dar cartea lui, Viața acestui băiat, demonstrează contrariul. Un băiat sensibil, devenit "rău" ca o ultimă soluție la multiplele ghinioane și întâmplări din viața lui, devenit mai târziu doar o persoană care își caută drumul în viață. Drum care nu vrea să se arate până când aproape e prea târziu... 

Divorțul părinților reprezintă prima piatră de hotar a vieții lui. Totul devine o căutare intensă a adevăratei personalități, a sinelui pierdut undeva între dragoste și dezamăgire. Își schimbă numele, devine Jack, se revoltă, începe să colecționeze boacăne și anturaje nepotrivite. Căsătoria mamei lui cu Dwight nu îi schimbă viața în bine. Nici măcar relația cu frații lui vitregi, în special complicitatea dintre el și Pearl, sora mai mică, nu par să-l influențeze. Dwight se dovedește a fi excesiv de autoritar cu toată familia, violent și mincinos ; încă o lovitură a sorții pentru încrederea și respectul de sine pe care Toby încearcă să le cultive. 

Omul care vroia să pară nu semăna deloc cu omul care era, de fapt. Abil în a-și crea nu una, nu două, ci multiple personalități pentru a se încadra în peisajul școlar / familial, nu ezită la nicio minciună, nu dă înapoi la nicio boacănă care îi poate atrage pedepse. Totul e o joacă de-a șoarele și pisica cu tatăl vitreg, cu mama, cu prietenii. Încurajarea tatălui său de a obține o bursă la un liceu cu renume seamănă cu o barcă de salvare pe timp de furtună. Dar Toby își dă seama că nu are nici o șansă de a deveni mai bun. Reușește să intre, bazându-se pe vechile lui trucuri, dar nici acest drum nu se dovedește câștigător. Totul e doar minciună și falsitate, la fel ca promisiunile tatălui său, care nu a ezitat nicio secundă să-l părăsească (de mai multe ori). 

Scăparea vine prin înscrierea în armată, prin impunerea unor limite, a unor reguli stricte, a lucrurilor care i-au lipsit în toată copilăria și viața de adolescent. 

"Apoi am intrat în armată. Am făcut-o cu un sentiment de ușurare și de întoarcere acasă. Îmi făcea bine să mă regăsesc în viața clar delimitată a uniformelor, și a rangurilor, și a armelor. Când am ajuns, mi s-a părut că într-acolo mă îndreptasem de la început și că acolo încă mai puteam să mă izbăvesc. Nu-mi trebuia decât un război.
Ai grijă pentru ce te rogi."

Povestea lui e una tipic adolescentină (pe asta se bazează marea majoritate a acțiunii, dar sunt amintite și detalii de mai târziu - armata, războiul, propriii copii) , dar spusă sincer, fără jenă sau menajamente. E ușor de înțeles de unde apar toate substraturile de neîncredere, timiditate și răzvrătire și chinul prin care trece un adolescent pentru a descoperi cine e cu adevărat, pentru a învăța să nu se mai prefacă și să accepte să fie iubit și apreciat pentru ceea ce este. Mi-a plăcut mult confesiunea lui Toby și lumea băieților pe care o descrie cu drag, în pofida problemelor pe care și le-a atras făcând parte din ea. Mi se pare un gest de curaj să scrii despre tine, despre greșeli, o asumare firească la vârsta adultă a unui om care privește în urmă doar cu dor, fără regrete.  

Găsiți această carte în colecția Narator, a editurii Publica.