"Un bărbat hăituit pe care l-am iubit..." (Lionel Duroy - Eugenia)

Al Doilea Război Mondial a lăsat urme adânci în istoria și conștiința lumii. Nu doar perioada în care acesta s-a desfășurat a reprezentat o pată neagră pe harta istoriei, ci mai ales perioada de dinaintea începerii lui, în care s-au făcut pregătiri intense pentru anihilarea evreilor, începând cu cele mai banale aspecte ale vieții lor de zi cu zi. Începând cu locurile de muncă, afacerile deținute și până la accesul interzis în instituțiile publice - totul a constituit un proces bine pus la punct, gândit îndelung și executat cu o cruzime fără margini. Ecouri triste ale vremurilor de demult răzbat și astăzi prin intermediul filmelor și al romanelor. Citim cu stupefacție poveștile oamenilor care au trăit atunci sau ale celor care au rămas în urmă, neprocesând în totalitate ceea ce scrie acolo. Asemenea orori sunt greu de imaginat, greu de transpus în cuvinte și imposibil de digerat. O pată neagră în istoria umanității și o dovadă a cruzimii de care e capabilă specia umană.

Unul dintre milioanele de evrei persecutați înainte de marele conflict a fost Mihail Sebastian, scriitor român, cunoscut astăzi drept unul dintre oamenii de valoare ai țării noastre. Luptele sale, nefericirea și frustrarea le-a pus pe hârtie în celebrul Jurnal, dar și în romanele care l-au consacrat. Și-ar fi dorit să scrie un roman despre cel de-al Doilea Război Mondial, dar n-a mai apucat. Ficțiunea lui Lionel Duroy, un roman istoric care înfățișează o Românie fracturată, îi aduce un omagiu celebrului scriitor român, dar și tuturor celor care au avut de suferit de pe urma antisemitismului. Romanul e populat de personaje importante, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Curzio Malaparte, dar și personalități istorice ale acelor vremuri, oameni politici care au avut un cuvânt de spus în persecutarea evreilor. Mihail Sebastian, veșnic îndrăgostit de actrița Leni Caler, este descris prin ochii Eugeniei, o studentă care îl iubește fără speranță. Traumele pe care antisemitismul le-a lăsat în sufletul lui Sebastian au fost adânci și i-au coordonat toată viața. Îl apasă o anumită tristețe, care nu pare să îl părăsească, scrisul fiind unica metodă de a evada. Cu toate că scrisul i-a adus cele mai mari necazuri, cărțile sale sunt astăzi o mărturie importantă și i-au adus faima binemeritată. Un pic cam târziu, poate...

Eugenia e o ficțiune interesantă, frumos construită, având ca fundal o lume care se destramă încetul cu încetul. Oamenii încep să creadă din în ce mai mult în propriile principii, nimicind fără milă pe oricine nu gândește asemenea lor. Oamenii se lasă conduși de orgolii stupide și devin criminali. E incredibilă trecerea de la un tânăr frumos și plin de speranță la un ucigaș cu sânge rece, pornit să nimicească alți oameni care nu se încadrează în normele sale. Transformarea dintr-un fiu, frate sau soț într-un soldat însetat de sânge, angrenat într-o luptă fără sens.

Pentru cunoscătorii istoriei românești, poate părea un roman banal, o analogie de evenimente pe care le cunosc deja, însă eu recunosc că nu știam prea multe despre soarta evreilor din țara noastră în perioada interbelică. Mi s-a părut un roman bine documentat, cu o acțiune atent construită pentru a capta atenția cititorului și o frescă fidelă a unei Românii cu un farmec aparte, în ciuda tuturor atrocităților petrecute în acea perioadă. 

Cartea o găsiți aici.