Toni Morrison - Preaiubita

Bazat pe o întâmplare reală, Preaiubita este un roman extrem de dur despre sclavie, supraviețuire și identitate. La baza lui stă cazul lui Margaret Garner, o tânără de culoare care și-a ucis fiica. Ea considera că moartea e cel mai bun lucru pe care i-l poate oferi deoarece perspectiva unei vieți petrecute în sclavie era mult mai înspăimântătoare. Povestea o are în centru pe Sethe, o sclavă fugară care încearcă să ia viața de la capăt alături de copiii săi. Dar moartea fetiței sale o bântuie zi și noapte, iar spiritul acesteia este prezent și în casa în care locuiesc acum, tulburându-le clipele și încercând să-și găsească pacea. Preaiubita stă scris pe piatra ei de mormânt, pentru că atât și-a permis Sethe la momentul respectiv să scrie , deși ar fi vrut ca fiica ei să aibă parte de mai multe cuvinte care să îi confirme scurta prezență în lume. Odată cu apariția unei persoane de la ferma unde Sethe locuise aproape toată viața ei, amintirile încep să iasă la iveală, mai reale ca niciodată. Tortura, munca nesfârșită, disperarea și lipsa speranței - toate sunt încă prezente în mintea lui Sethe, care nu se poate elibera cu adevărat de experiențele marcante ale existenței sale. 

Preaiubita este un roman dur, sălbatic. Autoarea folosește cuvintele cu nonșalanță, aruncându-le pur și simplu în propoziții și fraze șocante, de netăgăduit, de neimaginat. Nu am citit prea multe romane despre sclavie sau rasism, dar acesta e unul cu adevărat tulburător, plin de detalii din viața de zi cu zi, detalii ale unei existențe marcate de suferință. O existență în care nu există loc pentru bucurie, pentru zâmbete sau plăcerile unui om liber, ci doar pentru necazuri, tragedii, frustrare și tristețe. Ceea ce e derutant și absolut îngrozitor e faptul că acești oameni, chiar și după ce au fost eliberați, nu știu să trăiască așa cum au visat, sunt în continuare terorizați de coșmaruri și de obiceiurile pe care le aveau ca sclavi, sunt mirați că pot să facă anumite lucruri fără să ceară voie. Asupra lor planează acea teamă care îi îndemna să asculte de stăpân, frica aceea profundă care le intrase în oase și refuza să mai plece sau să înceteze să le domine voința. 

Toni Morrison a fost una dintre cele mai puternice voci ale literaturii, talentul fiindu-i recompensat cu un premiu Pulitzer, eternă admirație din partea cititorilor și o zi care îi poartă numele - 18 februarie (ziua în care s-a născut) . Preaiubita a fost prima mea incursiune în universul lui Morrison. Cred că este cel mai cunoscut titlu al autoarei, am auzit vorbindu-se despre el de nenumărate ori ca fiind o carte de căpătâi despre rasism și sclavie. Nu este o lectură ușoară, ci una care nu te iartă, te presează și te chinuie pagină după pagină, te bombardează cu detalii cutremurătoare și îți sfâșie inima în bucăți. Este un roman potrivit pentru neștiutori (așa ca mine) , unul care te introduce brusc în temă, care pune întrebări importante și încearcă să răspundă la ele, dar în același timp pune sub lupă sentimentele acestor oameni hăituiți, cărora li s-a furat nu doar libertatea, ci toate plăcerile simple ale unei vieți, toate experiențele pe care un om normal ar trebui să le trăiască. Și totodată spune foarte multe despre aroganța rasei albe, despre puterea pe care o deține și de care abuzează constant fără pic de regret, despre mândria și siguranța că nimic rău nu i se poate întâmpla, că nu va fi niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. 

Cartea o găsiți aici.