Pentru majoritatea oamenilor, interacțiunea cu ceilalți e un lucru simplu, firesc. E normal să găsești persoane cu care să ai lucruri în comun, să legi prietenii durabile, să treci peste timiditate, posibilitatea unui eșec și să îți exprimi sentimentele față de alte persoane. Dar aceste procese nu sunt simple pentru orice persoană, în special în timpul gimnaziului / liceului, când caracterele se formează treptat și diferențele care te separă de ceilalți par imposibil de depășit. Emmie se află la limita dintre copilărie și adolescență. E o fată timidă, căreia îi este greu să vorbească cu alți oameni, să își exprime sentimentele și părerile. E aproape invizibilă pentru cei din jurul ei, înafara Briannei, prietena ei cea mai bună. Provenind dintr-o familie în care frații mai mari au eclipsat toate trările și senzațiile sale, Emmie s-a cufundat într-o tăcere de care nu mai poate scăpa. Frații ei au plecat la facultate și toată atenția părinților s-a îndreptat din nou spre ea. Dar Emmie preferă să vorbească puțin și să-și petreacă timpul singură, așa cum s-a obișnuit. Schimbarea ei se produce în momentul în care simpatia pentru un băiat pare să depășească toate obstacolele din jur. Emmie și Brianna scriu câte un bilețel de dragoste pentru băieții pe care îi simpatizează, dar printr-o întorsătură nefericită a sorții, bilețelul scris de Emmie ajunge în mâna celui mai răutăcios băiat din școală. Curând toată lumea află despre sentimentele care trebuiau să rămână ascunse, inclusiv cel la care trebuia să ajungă biletul. Emmie nu mai e invizibilă, a devenit ținta glumelor și a răsetelor incontrolabile. Cele mai mari temeri ale sale au devenit realitate, ceea ce înseamnă că nimic mai rău de atât nu se poate întâmpla. Emmie reușește să treacă peste rușine, timiditate și frică, devenind o persoană cu totul și cu totul nouă, una capabilă să interacționeze cu cei din jur, să-și folosească vocea atunci când o deranjează ceva - o persoană curajoasă, renăscută din propria cenușă. Emmie cea invizibilă e o poveste despre timiditate, curaj și lumea din afara zonei de confort. Dat fiind că vorbim despre un personaj aproape de vârsta adolescenței, zona de confort e un termen destul de vag, căci Emmie nu a avut suficiente experiențe de viață ca să declare că a intrat într-o rutină. Dar tăcerea ei, fricile legate de relaționarea cu ceilalți și cum ar putea aceștia s-o judece constituie rutina în care se ghemuiește pentru a se simți în siguranță. Iar atunci când toate temerile ei devin realitate, Emmie prinde în sfârșit curaj și realizează că cei din jurul ei sunt la fel ca ea, plini de entuziasm, frici, speriați că vor fi judecați pentru ceea ce spun sau ceea ce fac, dar determinați să depășească aceste obstacole. Emmie înțelege în sfârșit că oamenii îi vor dărui exact ceea ce se așteaptă să primească și că cel mai dificil obstacol de trecut e încrederea în propria persoană. Încrederea că poate fi văzută, admirată și iubită pentru ceea ce e.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|