Pentru Tahar Ben Jelloun, scrisul este atât o meserie, cât și o plăcere, care îi permite să dezvăluie o viziune complexă asupra lumii. Fără povestitori sau povești am fi mult mai săraci. Fără alte viziuni sau perspective asupra lucrurilor pe care nu le cunoaștem nu am fi în stare să evoluăm. Tocmai de aceea povești precum Copilul de nisip ne deschid orizonturile asupra unei culturi despre care avem multe prejudecăți și prea puțină informație. Lumea musulmană continuă să reprezinte un mister și o ciudățenie pentru Occident, iar romanul de față tratează atât cultura, cât și problemele acestei lumi, relațiile dintre femei și barbați și proporția de egalitate dintre cele două sexe. E greu să fii femeie într-o țară profund dedicată islamului și credinței, dar datorită acestor povești lucrurile încep să se miște. Va exista mereu o doză de mister legată de modurile în care funcționează această lume, legată de greșelile celor care țin cu dinții de regulile impuse de religie și pedepsele aplicate celor care le încalcă. Dar informația e esențială pentru a identifica atât greșelile, cât și soluțiile de a schimba ceva în bine. Copilul de nisip spune povestea unei fete crescută ca bărbat, cu toate drepturile și privilegiile care i se cuvin. Provenită dintr-o familie fără moștenitori de sex masculin, acesteia i se atribuie o viață cu totul și cu totul diferită de cea a surorilor sale. Din dorința de a duce mai departe numele familiei, părinții ei o obligă să crească diferit și să devină o persoană capabilă să-și întrețină familia. Dar pe măsură ce anii trec, iar trăsăturile și obiceiurile feminine îi sunt înăbușite tot mai mult, Zahra își dă seama că mai are multe obstacole în calea sa. Vârsta adolescenței, a descoperirilor de tot felul și a maturizării sexuale o aruncă în situația de a-și urma adevărata identitate în pofida dorințelor tatălui său. Când este nevoită să pună în balanță privilegiile pe care le are și lucrurile la care va trebui să renunțe pe tot parcursul vieții, nu mai este la fel de sigură că poate să îndeplinească visele familiei ; captivă între dorință și obligație, Zahra va avea de luat niște decizii dificile pentru a se regăsi pe sine într-o lume care îi ordonă constant cum trebuie să fie. Oricâte cărți aș citi despre lumea musulmană și condiția femeilor din Orient, tot mi se pare incredibilă forța lor de a merge mai departe în ciuda tuturor obstacolelor, de a-și crește copiii, de a trăi cu gratitudine fiecare zi. Așa cum am descoperit și în acest roman, balanța puterii dintre sexul masculin și cel feminin înclină clar în favoarea primei categorii în toate aspectele vieții - sexualitate, libertate, îmbrăcăminte, pasiuni, treburi casnice. Femeia are niște îndatoriri clare încă din ziua în care se naște, locul ei este deja stabilit, la fel și rolul în familie și societate. Toată viața îi este hotărâtă dinainte, fără ca ea să aibă ceva de spus în această privință. Singurul lucru care se așteaptă de la ea e să fie obedientă. Să nu vorbească prea mult sau chiar deloc, să nu aibă opinii legate de căsătorie sau educație, să fie mereu o prezență invizibilă, care nu îi incomodează pe ceilalți. Această idolatrizare a sexului masculin, această convingere că bărbații pot să facă orice atâta timp cât sunt discreți și nu afectează valorile impuse de familie / religie este adânc înrădăcinată în memoria colectivă, la fel ca și abuzul fizic și psihic și respectarea strictă a legilor islamului. Oricât de open-minded ar fi în privința comerțului sau a afacerilor, Orientul își guvernează familiile și societatea după tradiții străvechi, care nu lasă loc de îndoială. Modernitatea nu pare să poată pătrunde în aceste cutume, iar micile victorii ale sexului feminin în privința libertăților sunt prea mici în comparație cu imaginea de ansamblu.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|