Tae Keller - Știința lucrurilor fragile

O poveste care îmbină perfect rigiditatea științei cu spontaneitatea miracolelor și care vorbește despre un subiect greu de gestionat - depresia. De data aceasta, depresia este filtrată prin ochii unui copil, o fetiță care își dorește din tot sufletul ca mama ei să zâmbească din nou. Ce bine ar fi dacă ar redeveni o familie! O familie plină de zâmbete și voie bună, de căldură și mici secrete împărtășite în șoaptă. 

Mama lui Natalie, eroina acestui roman, era o botanistă pasionată de munca ei, plină de viață și mereu curioasă de ceea ce e nou în domeniu. Acum lumea ei s-a închis, iar perspectivele pe care le are în față nu sunt deloc îmbucurătoare. Totul pare terminat, întunecat și lipsit de speranță. Singura care nu și-a pierdut speranța e Natalie - vrea să o ducă pe mama ei să vadă orhideea albastră de cobalt, o floare miraculoasă care a supraviețuit unor condiții imposibile și care (e convinsă Natalie) ar putea să-i readucă mamei zâmbetul pe buze.  Pentru a-și îndeplini misiunea , Natalie decide să participe la un concurs de aruncat ouă, al cărui premiu este soluția mult visată. Pe parcusul pregătirilor, fata va avea parte de multe lecții de viață și va trece prin toate stările posibile. Pentru a-ți îndeplini un vis nu e de ajuns doar să-ți dorești, trebuie să lupți cu toate puterile și să-i determini și pe cei din jurul tău să lupte. 

Știința lucrurilor fragile explorează subiectul depresiei, filtrată prin ochii unui copil, care încă crede în miracole și își trăiește copilăria la fel ca oricare altul. Deși boala mamei sale este dificil de înțeles și acceptat, Natalie o modelează cu bună știință și o transformă într-o problemă cu rezolvare, o rezolvare pe care o poate obține prin propriile puteri. Lupta importantă din această poveste se dă cumva între depresie și miracol, pentru că credința unui copil în bunătate nu poate fi știrbită de lumea complicată a adulților. Pare pueril, într-adevăr, să crezi că orice problemă pe lumea asta are rezolvare și că lucrurile se vor aranja într-un final așa cum trebuie, că toate vor cădea în picioare. Dar tocmai această credință infinită reușește să miște lucrurile în lumea lui Natalie și să influențeze (puțin) destinul oamenilor pe care-i iubește. 

E o carte care se joacă cu emoțiile tale, cu ceea ce crezi și cu principiile după care te ghidezi. Cumva, poveștile din universul copilăriei tind să ne întoarcă lumea pe dos și să ne ofere o perspectivă relativ nouă, dar de fapt aceeași pe care o aveam când eram copii - totul este posibil ; trebuie doar să crezi. Undeva pe parcurs am pierdut această credință, ne-am lovit de greutăți și de realitate, am încetat să credem în miracole și în lucruri bune. Lumea și-a pus amprenta pe noi fără să ne dăm seama. Iar astfel de cărți tind să te poarte înapoi în timp, când totul părea posibil, iar dorințele se împlineau destul de ușor, lumea era un loc plin de necunoscute, dar și de posibilități. 

Cartea o găsiți aici.