Steven Pinker susține că trăim cea mai bună perioadă a omenirii de până acum, o eră mai puțin violentă, mai puțin crudă decât cele care au precedat-o. Chiar dacă impresia generală nu coincide cu spusele autorului, Pinker susține că violența s-a diminuat mult în ultimele secole și demonstrează acest lucru în cartea sa, analizând factori economici, psihologici și sociali. Potrivit datelor, conflictele speciei umane s-au redus din ce în ce mai mult de-a lungul secolelor, precum și șansele de a avea parte de o moarte violentă din diverse motive (medicale sau de altă natură). Pe lângă această istorie a violenței din cele mai vechi timpuri și până astăzi, cartea lui Pinker ridică la suprafată întrebări importante legate de specia umană. Este omul fundamental bun sau fundamental rău? Violența poate fi moștenită? Codul nostru genetic ar putea deține răspunsuri legate de violență? Suntem mai inteligenți decât strămoșii noștri? O lume mai inteligentă este o lume mai bună? Cum a ajuns autorul la această concluzie? Aparent în trecut existau mult mai multe situații amenințătoare de viață pentru specia umană, dintre care amintesc bolile acum eradicate (varicela, rujeola, poliomielita) , criminalitatea, războaiele din diverse zone ale lumii, fel și fel de alte conflicte iscate din aroganța excesivă a unor conducători. Omenirea a evoluat în multe privințe de atunci, atât în domeniul medical, cât și în ceea ce privește diplomația, relația cu ceilalți și crearea de alianțe care să ajute la prosperitatea tuturor părților implicate. Și totuși, premiza de la care pornește autorul, cum că trăim cea mai bună perioadă de până acum, e greu de crezut, având că omenirea e din ce în ce mai dezbinată, plină de ură și obișnuiește să își judece foarte ușor semenii pentru greșelile lor. Trăim o perioadă de tranziție din toate punctele de vedere, iar viitorul nostru este incert, dacă nu chiar sumbru, având în vedere schimbările climatice și consecințele poluării asupra mediului înconjurător. Suntem tot mai grăbiți, mai neliniștiți și mai puțin atenți la nevoile celor din jur. Avem tot mai puțin timp pentru lucrurile care contează cu adevărat și ne aprindem destul de repede pe rețelele sociale atunci când părerea cuiva ne lezează principiile sau gândirea. De fapt, rețelele sociale au devenit cea mai populară formă de comunicare în rândul lumii moderne. Încă există conflicte în multe zone ale lumii, chiar dacă acestea nu sunt aproape de noi și nu par să ne afecteze direct. În lume există mulți oameni nevinovați care suferă din cauza ambiției unora de a deține puterea absolută. Încă există multă violență în lume, atât fizică, cât și verbală.
Studiile lui Pinker ar putea aduce puțină lumină asupra modului în care violența a evoluat de-a lungul secolelor și cum s-a diminuat până astăzi. Poate că totuși mai există speranță pentru rasa umană și e clar că trebuie să exersăm mai des empatia, comunicarea și grija față de ceilalți. Oamenii au început să devină conștienți de unele probleme despre care nu se discuta până acum, deși au existat mereu - bullying-ul din școli ar fi un exemplu elocvent. Chiar dacă am evoluat în multe domenii, ambiția și pretențiile s-au mărit, devenim din ce în ce mai conștienți că nu putem reuși de unii singuri. Avem nevoie de oameni lângă noi, de susținere și empatie, de comunicare și grijă. Pentru a le putea primi, trebuie să le dăruim la rândul nostru. Îngerii mai buni ai naturii noastre e o lucrare de excepție, o istorie fascinantă despre lumea în care trăim și cum interacționăm cu ceilalți. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
September 2024
|