Stephen Chbosky - Prieten imaginar

Îmbinând supranaturalul cu realitatea, romanul lui Chbosky este un fel de omagiu adus scriiturii lui Stephen King, atât că lungime, cât și ca tematică și construcție. Personajul principal este un băiețel pe nume Christopher, care se mută cu mama lui într-un orășel izolat din Pennsylvania. Locul este înconjurat de pădure, toată lumea se cunoaște, sunt o comunitate mică și unită. Pare un loc perfect în care să îți trăiești viața, însă pe mine m-au dus cu gândul instant la decorul potrivit pentru un film horror. Lucrurile merg bine la început, dar la un moment dat Christopher dispare. Timp de șase zile, în ciuda tuturor căutărilor, nimeni nu știe ce s-ar fi putut întâmpla cu el. Apare la marginea pădurii, teafăr și nevătămat, doar că nu mai este el cu adevărat. Este schimbat într-un mod nedefinit, chinuit de voci și povești ciudate. În timpul în care a lipsit, i s-a dat o misiune importantă - aceea de a-i salva pe locuitorii orașului de la o nenorocire sigură... Curând după întoarcerea lui Christopher, lucruri ciudate incep să se întâmple. Oamenii se îmbolnăvesc, vocile sunt tot mai puternice și zilele tot mai lungi. Un vechi blestem se agață din nou de micul orășel izolat, amintindu-le locuitorilor de un alt băiat demult dispărut, care nu s-a mai întors niciodată acasă. Misterul poate fi rezolvat doar prin aflarea adevărului despre un băiat dispărut cu mai bine de cincizeci de ani în urmă...

​La început, povestea te ține captiv, detalii peste detalii sunt scoase la iveală, adâncind misterul și nesiguranța. Dar apoi, acțiunea incetineste și nicio piesă nu pare să se potrivească cu celelalte pentru a forma un tablou complet. Este un roman extrem de lung sau lungit și cred că totul putea fi construit într-un număr mai mic de pagini, păstrând suspansul și momentele de tensiune pe tot parcursul acțiunii. Într-adevăr e greu să scrii horror și să ajungi la nivelul lui Stephen King după un singur roman, nici nu cred că autorul și-a propus acest lucru. Însă este o poveste mult prea trasă de păr și cu multe, multe elemente care nu își au rostul și care te fac să îți pierzi răbdarea. Ceea ce mă impulsionează la un thriller/ horror sunt detaliile strecurate subtil, frazele care te pun pe gânduri și îți aprind câte o luminiță în minte, cuvintele în urma cărora începi să te îndoiești de explicația misterului sau de adevărul pe care l-ai întrezărit. Dacă aceste lucruri lipsesc, dacă acțiunea lâncezește nesperat de mult și totul încetinește pentru un timp, mă voi simți păcălită. 

Știu că opinia mea va fi una destul de nepopulară, pentru că romanul are destul de mulți fani, în special printre booktuberi, mulți dintre oamenii pe care îi urmăresc recomandându-l ca fiind extraordinar și imposibil de lăsat din mână. Cred cu tărie că mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă autorul ar fi fost mai atent la detalii, la numărul imposibil de pagini, la punctele culminante ale acțiunii strecurate la momentul potrivit. Nu poți să-mi dai un thriller de 800 de pagini dacă nu ești Stephen King sau dacă nu reușești să mă ții în suspans pe toată perioada lecturii. 

Cartea o găsiți aici.