Sir David Attenborough - O viață pe planeta noastră

S-a născut într-o epocă diferită, a avut o viață plină și încununată de succese. A fost printre primii oameni care și-au dat seama că natura se află pe o pantă descendentă pe măsură ce viața umană este susținută tot mai mult de progresele tehnologice. A explorat jungle și păduri tropicale, zone ale lumii dominate de o sălbăticie pură și o frumusețe aparte - le-a filmat și le-a adus în atenția publicului atunci când dincolo de suprafața lor a întâlnit nenumărate probleme presante. Pe măsură ce anii au trecut și vremurile s-au schimbat, a început să înțeleagă cu o tot mai mare claritate că omul este prădătorul absolut și că printr-o acțiune aparent nevinovată poate eradica specii de plante și animale. 

Dominația umană a început odată cu apariția agriculturii. Din momentul în care omul și-a dat seama că solul îi va furniza hrană suficientă pentru a supraviețui, acesta s-a stabilit într-un loc, fără să mai fie nevoie să migreze pentru a se hrăni. De la agricultură până la domesticirea animalelor nu a mai fost decât un pas. Curând au început să se dezvolte comunitățile, satele și orașele, până am ajuns la ceea ce cunoaștem astăzi. Omul a fost inventiv de la bun început și și-a dat seama că poate obține mai mult, mereu mai mult, cu prea puține consecințe pentru viața lui. Natura părea o sursă inepuizabilă de resurse, de promisiuni pentru un viitor mai bun și mai îndestulat, o grădină infinită care poate fi exploatată după bunul plac. Descoperirile din domeniile științei și ale tehnologiei i-au permis să-și extindă puterea, să acceseze zone din ce în ce mai îndepărtate și să le transforme după bunul plac. A fost suficient de inteligent încât să țină sub control bolile (până la un moment dat, după cum vedem astăzi), distrugerile sau războaiele. A început să se simtă din ce în ce mai însetat de putere și avuție, nebănuind niciun moment gravele consecințe ale acțiunilor sale. Și astfel am ajuns în 2020, un an care ne pune la încercare din toate punctele de vedere, un timp în care ne e destul de clar că trebuie să acționăm, să încetinim această dominație scăpată de sub control pentru a putea supraviețui. Natura își cere drepturile din ce în ce mai mult, demonstrându-ne că nimic nu este mai puternic decât forța ei. Resursele ei sunt din ce în ce mai puține, iar ravagiile pe care le aduce asupra rasei umane tot mai devastatoare. 

Oricât de gravă ar părea situația, avem soluții. Avem minți luminate care au înțeles dimensiunea problemelor și au cercetat modurile în care o putem rezolva. Avem din ce în ce mai multe voci care continuă să vorbească despre suferința naturii înconjurătoare, care se luptă să atragă atenția guvernelor și celor care au puterea de a schimba acest mecanism defect. Și mai avem o pandemie care ne ține pe loc, care ne-a reamintit că e timpul să fim mai îngăduitori unii cu ceilalți și cu ceea ce ne înconjoară și care îi permite naturii să se vindece într-o mică măsură. Pandemia ne-a obligat să ținem cont de lucrurile care contează cu adevărat, ne-a stopat din fuga fără sfârșit și continuă să ne provoace în fiecare zi. Poate că nu e tocmai răspunsul la care ne așteptam, nu e cea mai fericită situație, dar cumva o vom depăși. Sper că vom ieși din ea mai înțelepți și mai focusați pe bunătate, pe soluții care să ne asigure supraviețuirea, dar care să nu afecteze celelalte specii de pe planetă. 

​Cartea o găsiți aici.