Sebastien Japrisot - O logodnă foarte lungă

"Au fost odată cinci soldați francezi care au plecat la război, fiindcă asta-i viața."

​Există un lucru extrem de dureros în toate cărțile care au legătură cu războiul - speranța. Indiferent de finalul cărții, speranța parcă adâncește prăpastia în care se află personajele, evocând mai răsunător situațiile disperate și momentele-cheie, când totul pare ori să renască, ori să dispară pentru totdeauna. Speranța unei femei de a-și regăsi logodnicul la finalul războiului e cu atât mai dureroasă cu cât aflăm de la început că el este mort. Eroina noastră nu știe acest lucru și continuă să-l caute peste tot, cu o frenezie și o dragoste greu de imaginat. 

Nimic nu poate zdruncina credința lui Mathilde în propriile instincte. Dacă iubitul ei ar fi fost mort, ar fi știut, ar fi simțit în adâncul sufletului și s-ar fi lăsat pradă durerii profunde. Dar Mathilde se lasă doar în voia speranței, așteptând cu nerăbdare regăsirea celui pe care îl iubește. Căutarea ei este una îndelungată și plină de răspunsuri nesigure, dar ambiția ei nu cunoaște margini sau obstacole imposibil de trecut. Știe puține detalii despre ultimele locuri în care a fost iubitul ei, dar speră să afle mai multe de la oameni mai puternici, care dețin informații prețioase. Ia legătura chiar și cu soțiile/iubitele celorlalți camarazi care îl însoțeau pe iubitul ei și se luptă până la capăt, în ciuda tuturor semnelor. În timpul căutării frenetice, îi revin amintirile legate de povestea lor de dragoste - cum a început totul, cât de fericiți erau împreună și toată deznădejdea pe care a adus-o războiul în viața lor. 

O logodnă foarte lungă este o poveste de dragoste înfăptuită pe temeiul speranței, o căutare înfrigurată a omului iubit și o luptă pentru dragoste în ciuda faptelor evidente. Eroina poate fi la fel de bine un om care luptă pentru o cauză nobilă, deși șansele îi sunt potrivnice de la bun început. Ea crede în cauza ei și tocmai acest lucru trezește admirația celor ce îi citesc aventurile, dar și compasiunea, căci la finalul drumului va găsi un răspuns pe care nu este pregătită să-l audă. Ambiția ei se naște dintr-o dragoste profundă, ceea ce întâlnim foarte rar în zilele noastre. Metafora uniunii lor, logodnă foarte lungă, se referă mai mult la timpul în care sunt despărțiți decât la momentele petrecute împreună și la căutarea înfrigurată a protagonistei. 

E o poveste de dragoste trecută prin prea multe încercări, ancorată într-un trecut în care dragostea conta mai mult decât contează astăzi, în care sacrificiul și greutățile erau de la sine înțelese, ceea ce nu-i împiedica pe oameni să lupte cot la cot și să înfrunte toate obstacolele vieții. Se punea mult mai mult preț pe sentimente și oameni, tocmai din cauza vremurilor nesigure, a conflictelor care izbucneau greu, dar se inflamau foarte repede, a nenumăratelor lipsuri de ordin material. Nu trăim nici acum vremuri sigure, însă aceste valori și-au pierdut locul pentru majoritatea oamenilor. Trăim într-o lume care ne încurajează să experimentăm, să mergem mai departe orice ar fi, ne învață că nimeni nu e de neînlocuit (din toate punctele de vedere), ceea ce ne face mult mai vulnerabili și mult mai detașați în același timp. Povestea lui Mathilde e doar un reminder al faptului că ne-am schimbat, că lumea s-a schimbat iremediabil, dar nu trăim mai bine și nici mai frumos. 

​Cartea o găsiți aici.