Sanda Nicola - Carte de identitate

Ești la o petrecere, înconjurat de oameni care vorbesc necontenit și dintr-odată ai senzația că trebuie să fugi. Aerul parcă nu mai trece cum trebuie prin căile respiratorii, pulsul ți se accelerează, lumea din jur se învârte tot mai tare. Te cuprinde panica, parcă te îneci și deși lupți cu tot dinadinsul să ieși la suprafață, nu reușești decât să te scufunzi mai tare. Te afli într-un autobuz și te cuprind aceleași senzații. Prima dată se întâmplă doar în locuri agloemerate, pline de oameni mult prea preocupați de propriile persoane, neatenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Iar apoi stările de panică își fac loc printre momentele de calm și pace interioară, atunci când ești singur cu tine, separat de lume și de agitația ei. Agitația e acum în propriul tău corp și se zbate să iasă la suprafață. Demonii își cer drepturile. Fricile...cu toții le avem, le experimentăm, poate le și învingem. Cu cât suntem mai avansați pe scena lumii în care trăim, cu atât acestea cresc în intensitate. Sau poate că ne urmăresc de mult, așteptând momentul oportun să iasă la iveală. Le purtăm cu noi din momentele în care ne-a traumatizat ceva și le conștientizăm cu adevărat atunci când vrem să mergem mai departe, dar ceva ne împiedică. De ce această introducere despre frici? Pentru că Sanda vorbește aproape cu nonșalanță despre ele. Ea le-a trăit, le-a acceptat, le-a depășit, s-a împăcat cu existența și necesitatea lor. 

Dar poate că fricile astea pe care încercăm cu disperare să le ascundem de ceilalți trebuie expuse ziua în amiaza-mare, în plină lumină. Trebuie disecate atent și înfruntate cu tot curajul căruia nu i-am bănuit existența. Cartea Sandei nu e doar despre frici și traume din copilărie - e o autobiografie scrisă atent și cu delicatețe și o analiză a transformării României de la căderea regimului comunist încoace.

Nu îmi pot imagina nici azi cum un om poate să treacă prin atâtea momente cumplite și să rămână totuși întreg la minte, dispus să își depășească panicile și să îi ajute pe ceilalți. Știam că a avut cancer de col uterin, că e mamă de înger și mamă de pui de om după multe lupte grele. Ceea ce nu știam e povestea din spatele ecranului, din spatele feței ei delicate, care inspiră doar bunătate și blândețe. Încă seamănă cu o adolescentă recent ieșită de pe băncile liceului, dar sufletul ei a inmagazinat mai multă durere decât poate duce un om într-o viață. Sanda e un om frumos, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru și pot să spun asta cu mâna pe inimă. Nu o cunosc personal, dar cuvintele ei, revolta și dragostea și tot amalgamul de emoții pe care le transmite cititorului o dau drept exemplu de curaj și dăruire, iubire față de semeni și de propria țară, dedicare totală în ciuda opreliștilor. 

Nu vă îndemn s-o citiți decât dacă sunteți pregătiți să vă confruntați cu adevăruri dure din viața voastră. Nu vă garantez că o să vă placă atâta timp cât veți continua să îi judecați pe cei din jur pentru propriile convingeri. Vă spun doar cuvintele Sandei : Dumnezeu lucrează prin oameni. Și voi mai adaugă atât - ceea ce suntem în interior vedem în ceilalți ; cum îi tratăm pe cei din jur reflectă doar propriul nostru caracter , aceste fapte nefiind justificate de traume sau răni vechi decât până la un moment dat. Nu putem da vina pe alții în fiecare clipă, nu putem blama lumea întreagă pentru ceea ce ni se întâmplă - trebuie să punem o barieră definitivă și să acceptăm lecția fundamentală a acestei vieți - ​what you give, you get. 

​Cartea o găsiți aici. 

---