Sacha Batthyany - Ce are asta de-a face cu mine? Povestea familiei mele

Familia e prima fundație pe care ne clădim viața. Obiceiuri, gânduri, principii, calități și defecte - purtăm cu noi un bagaj imens, de care ne dezicem cu greu, pentru că în sânul propriei familii zace perfecțiunea. Îi privim cu afecțiunea care ne înșeală simțurile, refuzăm să le vedem defectele și să dăm ascultare adevărurilor din trecut care ies la iveală. Însă în adâncul sufletului nostru, știm cu certitudine că nu i-am putea judeca nicicând pentru greșelile lor, că nu avem acest drept și că iubirea șterge aceste linii fine dintre ceea ce e corect și ceea ce simțim. Cartea lui Sacha Batthyany spune o poveste despre secrete de familie, legături indestructibile și greșeli care apropie oamenii, în ciuda tuturor împotrivirilor. 

Povestea lui Sacha Batthyany începe în momentul în care află că familia sa a fost implicată în masacrarea a 180 de evrei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Provenind dintr-o familie ungurească cu tradiție, care dăduse lumii conți, episcopi și principi, autorul începe o călătorie care îl va purta prin Rusia, Austria, Ungaria, ba chiar și Buenos Aires. Descoperirea adevărului devine o obsesie, pentru a-și păstra familia pe piedestalul pe care îi pusese sau pentru accepta că erau oameni cu defecte, oameni care uneori iau decizii proaste. Însă această investigație, odată încheiată, îl aduce mai aproape de familia sa decât a fost vreodată. 

"Nu le transmisesem nimic, nu, adevărul e că doar eu avusesem de câștigat. O fărâmă de existență. Acesta este pactul secret dintre noi, urmașii, fie că suntem nepoții criminalilor, fie ai victimelor, cu toții săpăm după ceva, ca după un metal rar și îl obținem în cele din urmă."

Nu ne alegem familia și nu o putem schimba, chiar dacă descoperim la ei defecte de care ne ferim sau fapte din trecut care nu îi onorează. Învățăm că glasul sângelui e mai puternic decât corectitudinea, normele morale sau sociale. Îi apărăm pentru că așa simțim, în pofida tuturor. Ancheta autorului, împletită din când în când cu jurnalul bunicii sale, aduce încă o dovadă faptului că în sânul unei familii nu există judecăți sau pedepse. Există doar empatie și vorbe bune pentru fiecare membru, indiferent de deciziile pe care le ia. O înțelegere tacită care le oferă membrilor ei siguranță și sprijin, chiar și în momentele dificile. Titlul mi s-a părut sugestiv pentru senzațiile prin care trece autorul - negare la început, amestecată cu o ușoară detașare, iar apoi un sentiment de cădere în gol la gândul oprobriului public abătut asupra propriei familii. 

Cartea o găsiți aici. 

P.S. Se anunță un an plin de apariții interesante la editura Publica, atât în colecția Narator, cât și în celelalte domenii de interes ale editurii. Puteți urmări cărțile de care ne vom bucura anul acesta și data apariției lor, pe pagina de Pinterest a editurii. 

---