Să crezi, să speri, să-ți faci planuri...(Noah Hawley - Înainte de cădere)

La prima vedere, e un thriller care te ține cu sufletul la gură și nimic mai mult. În realitate, e o carte complexă despre umanitate și dispariția ei, felul cum relaționăm cu cei din jurul nostru și ce consecințe ne așteaptă când aceste interacțiuni eșuează. ​

"Știa că lumea era o utopie, că oamenii se trezeau în fiecare dimineață, se încălțau și porneau să realizeze imposibilul, indiferent de natura lui. Aceasta era aroganța supremă a neamului omenesc : să-și recapete forțele în fața șanselor potrivnice, să caute calea de mijloc, să se lupte cu greutățile, să supraviețuiască furtunii."

Un avion particular prăbușit în mijlocul oceanului devine știrea devorată de întreaga planetă. Pe măsură ce investigația înaintează și cadavrele pasagerilor ies la iveală, devine din ce în ce mai evident că nu a fost un accident. Misterul ia amploare, povestea culminând cu o concluzie tristă, mult prea evidentă pentru timpurile noastre : plătim cu vârf și îndesat dezumanizarea și lipsa empatiei, neatenția față de destinele celorlalți și egoismul exacerbat față de propria viață... 

​Pe măsură ce acțiunea se desfășoară nestingherită, asistăm la observarea microscopică a vieților pasagerilor și a echipajului. Le sunt disecate destinele, amintirile, până la căutarea disperată a unor traume din copilărie, semne ale unor factori îngrijorători timpurii, declanșați mulți ani mai târziu.

Fatalitatea nu este decisă întotdeauna de consecințele propriilor acțiuni - ea poate izvorî din tragedia altuia, din neputința de a pune lucrurile la punct la momentul potrivit. Moartea nu o putem controla prin decizii radicale - mâncăm mai sănătos, nu mai lipsim nicio zi din sala de sport - ea poate apărea ca un accident stupid, un ghinion al omului aflat în timpul și spațiul nepotrivit. Este surprinsă ilaritatea vieților mărunte pe care le ducem - planuri peste planuri, vise, dorințe, călătorii planificate cu luni înainte - fără să știm dacă timpul ne va permite realizarea lor, cât timp mai avem cu adevărat și cum să-l valorificăm. Modul în care interacționăm cu ceilalți și empatia de care dăm dovadă ne-ar putea salva viața.

Privim cu uimire dintr-un colț aparent sigur tragediile transmise la TV, convinși că suntem protejați. Ne petrecem zilele concentrați doar pe propria bunăstare, ignorăm dezastrele celor din jur și nu ne abatem atenția de la treburile presante din propria viață. Relațiile interumane capătă tot mai puțină importanță, aproape până la anihilarea lor. Nu există timp pentru ceilalți, nu există empatie sau ajutor, atâta timp cât nu intervin banii în ecuație. Pentru că discuția aceasta este prezentă în poveste - banii aduc fericirea, dar atrag nenorociri inimaginabile ; sunt în același timp binecuvântare și blestem. Dezumanizarea noastră s-a născut din această fugă neîntreruptă și irațională după bogație. Poate că nu ar trebui să părem atât de surprinși în fața faptelor atroce la care suntem martori fără voie. Trăim într-o junglă pregătită să ne mănânce de vii. 

Înainte de cădere este o cronică extrem de actuală a lumii în care trăim și un strigăt de ajutor în fața autodistrugerii care ne amenință dacă nu ne reactivăm sentimentele. Este o istorie a decăderii rasei umane, a involuției mai degrabă decât a evoluției. 

​Cartea o găsiți aici. 

---