Robert Galbraith - Chemarea cucului

Pentru fanii Harry Potter, e ușor de înțeles fascinația pentru J. K. Rowling. A scris o serie cunoscută în toată lumea, care i-a adus milioane de fani, faimă și dragoste din toate colțurile planetei. Însă ea nu s-a oprit aici. A continuat să scrie, inspirată de succesul fulminant. Rămâne una dintre cele mai îndrăgite autoare, o femeie care inspiră și dăruiește mult mai mult decât a primit. Lansarea romanului Moarte subită , dar și a seriei Cormoran Strike, din care face parte și Chemarea cucului nu au făcut decât să-i completeze moștenirea pe care o lasă lumii, admirația pentru munca ei neînretruptă și noi motive de fericire pentru toți cei care încă își așteaptă scrisoarea de la Hogwarts.

​Seria Cormoran Strike (Chemarea cucului, Viermele de mătase, Cariera malefică) este scrisă sub pseudonimul Robert Galbraith. Despre celelalte două cărți o să vă povestesc foarte curând. 

Chemarea cucului îl pune în prim-plan pe detectivul Cormoran Strike, nici pe departe la fel de faimos ca și Harry Potter, fiind însă un om integru în căutarea adevărului, de care nu a avut parte prea des în propria-i viață. Însărcinat să investigheze moartea unui fotomodel celebru, care (aparent) se aruncase de la balcon, Cormoran își folosește toate relațiile pentru a-l prinde pe presupusul criminal. Ancheta durează excesiv de mult (acțiunea se întinde pe 600 și ceva de pagini, care se citesc însă foarte ușor) , se bazează pe mărturiile tuturor persoanelor din anturajul victimei și este caracterizată de întrebări cel puțin ciudate din partea detectivului, care abia spre final își avertizează cititorii asupra motivului de a merge pe o pistă anume. O viață complicată, mereu în lumina reflectoarelor și a jurnaliștilor atenți la orice gest greșit - pentru Lula Landry a reprezentat o adevărată povară, fără loc pentru iubire sau înțelegere din partea cuiva. O familie extrem de dezorganizată, fiecare având propriile scopuri și secrete. Pentru detectiv, e o amintire dureroasă a propriei copilării petrecută dintr-un oraș în altul, alături de o mamă dependentă de droguri și contemplând lipsa tatălui, un faimos star rock. Pe măsură ce Cormoran face cunoștință cu anturajul Lulei, își amintește diverse detalii din fosta viață de militar, fosta relație ce părea una perfectă sau copilăria plină de spaime. Finalul e unul surprinzător, deși m-am prins destul de repede cine e criminalul. Aparent, toți cei investigați aveau motive s-o facă, rezultând că popularitatea Lulei Landry era doar o aparență bine mascată, în realitate fiind înconjurată de invidie, ură și minciună.

E foarte greu să vorbești despre un thrilller bun, o carte care te-a ținut captivă în paginile ei câteva zile și pe care nu o vei uita curând. E riscul să dezvălui prea mult sau prea puțin pentru a atrage atenția celorlalți. Cormoran Strike nu e un personaj pe care să-l îndrăgești din prima clipă - e un personaj cu angoase, bântuit în permanență de fantomele trecutului. Are nevoie urgentă de o salvare, care vine în persoana secretarei lui, Robin. Robin e un adevărat fenomen și o sursă inepuizabilă de informații și idei miraculoase. Relația dintre ei trece prin diverse etape pe parcursul anchetei, autoarea dăruindu-le un final cât de cât fericit (cel puțin deocamdată). Acțiunea lâncezește de cele mai multe ori, fiind presărată de nenumărate conversații cu suspecții (toată lumea era suspectă), dar și diversele modalități de abordare a acestora. Lumea celor bogați nu încetează să-l surprindă pe detectiv - toți se află într-o permanentă căutare a banilor, faimei, încercând în același timp să-i distrugă pe ceilalți. O lume plină de secrete și motivații ascunse, în care se pășește cu mare precauție, căci nu se știe niciodată în spatele cui va fi înfipt următorul "pumnal". Diferența enormă dintre cele două lumi nu face decât să-i dea și mai mult farmec inteligenței lui Cormoran. 

JKR poate scrie orice, chiar dacă o face puțin atipic. Iar Chemarea cucului e un thriller atipic. O carte bine scrisă, cu abundență de detalii, mai mult sau mai puțin relevante - totuși, mi-a captat atenția pe parcursul a peste 600 de pagini, fără să vreau să se termine vreodată, după ce am intrat cu totul în poveste. Un autor excepțional reușește să le ofere cititorilor un miraj pe care să-l urmărească pe tot parcursul cărții, indiferent de subiectul acesteia sau genul din care face parte. 

​Cartea o găsiți aici.  

---