Robert Galbraith - Carieră malefică

Ultimul volum al seriei Cormoran Strike aduce în prezent parfumul sumbru al trecutului, surprize nebănuite și un final destul de ambiguu (ca să nu spun dezamăgitor, având în vedere că am stat cu sufletul la gură, așteptând un deznodământ aproape magic pentru Cormoran și partenera lui). Făcând un bilanț al celor trei volume, seria nu-ți permite să faci și alte lucruri, practic obligându-te să rămâi pe canapea, dând pagină după pagină, din ce în ce mai extaziat de desfășurarea evenimentelor din mijlocul Londrei. Ceea ce o diferențiază de alte povești despre rezolvarea crimelor este țesătura fină a faptelor, detaliile care ies la iveală când nu te aștepți și elementul-surpriză al fiecărui caz, sugerat întotdeauna subtil. 

Un șir de evenimente sumbre le dă bătăi de cap detectivului Cormoran Strike și partenerei sale, Robin. Ceea ce pare a fi opera unui nou criminal în serie se dovedește a fi un plan bine țesut de răzbunare - cineva din trecutul faimosului detectiv este determinat să îi ruineze afacerea, să-i distrugă relațiile și să îl prindă în capcană. Pus în fața faptelor evidente, Cormoran face o călătorie în trecutul dureros, până în copilăria tumultoasă, petrecută alături de o mamă dependentă de droguri și amanți tineri. Nici parcursul lui în cadrul armatei nu s-a încheiat fără victime colaterale - există trei persoane care ar avea toate motivele din lume să-l distrugă, trei monștri acum treziți din amorțeală, fantome ale trecutului îndepărtat venite să bântuie prezentul tot mai incert. Investigația se prelungește la infinit (după părerea mea, toate mențiunile referitoare la trecutul lui Strike puteau fi scurtate, accentuând mai mult relația cu Robin) și se ajunge la aceeași situație din primele volume - conflictul dintre detectiv și cei din poliție se adâncește, fiind deja faimos pentru umilirea Scotland Yard-ului cu fiecare ocazie ivită. Evident, orice poveste are mai multe variante, conflictul activ fiind alimentat de speculațiile presei și prezentarea detectivului ca un erou nemaivăzut. Deznodământul nu a fost unul predictibil - nici de data aceasta nu am ghicit criminalul, oricât de atentă am fost la detaliile subtile. 

Evoluția relației dintre Strike și Robin este una dezamăgitoare (îmi pare rău, încă nu am trecut peste finalul absolut neașteptat) , deși sfârșitul poveștii lasă loc multor interpretări. Cei doi lucrează bine împreună, ba chiar mai mult decât atât. Fiecare simte ceva în plus în relație - Strike știe de la început că ar călca pe teren minat, în timp ce Robin se împarte între devotamentul față de Matthew, omul cu care și-a împărțit ultimii nouă ani și loialitatea față de omul care a angajat-o deși nu avea nevoie de secretară. Pentru Robin, slujba de detectiv e visul ei de-o viață, însă în ultimul volum al seriei observăm o accentuare a dorinței ei de a fi remarcată, apreciată, înțeleasă. Strike are nevoie de ea, îi recunoaște abilitățile extraordinare, însă firul atracției îl îndeamnă să-și ducă intențiile până la capăt. Mă așteptam la o parte a poveștii desprinsă din filmele romantice, o răsturnare de situație care să îi aducă împreună, însă nu s-a întâmplat. Finalul poate căpăta o mie de variante, în funcție de fiecare cititor. (eu urăsc finalurile deschise, am mai spus-o și o repet)

În continuare cred că cel mai bun volum al seriei a fost Chemarea cucului - poate pentru povestea adusă în lumea modernă, poate pentru elementele surpriză cu care m-am întâlnit pentru prima dată. Cert e că JKR e o povestitoare fantastică, cu un talent înnăscut de a-și prinde cititorii în mreje de la primele pagini, de a-i obliga să ia parte la acțiune și să trăiască în lumea aceea cât mai mult posibil. Deși am rămas cu ideea a ceva neterminat (mi-ar plăcea să existe și volumul patru), povestea lui Cormoran Strike e una care merită citită - e despre urcușuri și coborâșuri, lovituri ale destinului și reveniri, dragoste și ură, într-un tango fără sfârșit. 

​Întreaga serie o găsiți aici. 

---