Rachel Hawkins - Soția de la etaj. Fragment în avanpremieră

Bestseller The New York Times & USA Today

Una dintre cele mai bune cărți din 2021 pentru CNN • Newsweek • Vulture • PopSugar • Parade • BuzzFeed • E! Online • Time Out • Woman’s Day • Goodreads • She Reads • Good Housekeeping • CrimeReads • Frolic • Hello! • Mystery and Suspense 

Jane își câștigă traiul plimbând câinii bogătașilor din Thornfield Estates, un cartier rezidențial plin de vile uriașe, mașini de lux și casnice plictisite, unde nimeni nu bagă de seamă dacă Jane mai șterpelește uneori câte-o bijuterie. Și unde nimeni nu se gândește să-i pună la îndoială identitatea. Dar totul se schimbă când tânăra face cunoștință cu Eddie Rochester, un văduv misterios. Care e tânăr, bogat, fermecător și care îi poate oferi protecția de care are nevoie. Dar amintirea soției lui, care a murit recent într-un accident, le umbrește fericirea. Cum ar putea Jane să se compare cu Bea, o femeie frumoasă și ambițioasă, care construise de la zero o afacere de succes? Va reuși ea totuși să-l cucerească pe Eddie înainte ca trecutul – al lui sau al ei – să-i distrugă?

„Ce s-ar fi întâmplat dacă Jane Eyre nu ar fi fost atât de naivă? Citiți acest thriller captivant și veți afla.“ Vulture

„Povestea unui triunghi amoros ciudat, care o să vă țină cu sufletul la gură până la ultima pagină.“ CNN 

RACHEL HAWKINS s-a născut în 1979, în SUA, și a făcut studii de gen aplicate la literatura engleză din perioada victoriană, la Auburn University. O vreme, a predat limba și literatura engleză la Liceul Sparkman din Harvest, Alabama. Romanele ei pentru adolescenți au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de un mare succes, multe dintre ele devenind bestselleruri The New York Times. Printre acestea, se numără: Hex Hall (2010), Demonglass (2011), Spell Bound (2012), School Spirits (2013), Rebel Belle (2014), Miss Mayhem (2015), Lady Renegades (2016), Prince Charming (2018), Her Royal Highness (2019). The Wife Upstairs (2021; Soția de la etaj, Armada, 2021) este prima sa carte pentru adulți. În prezent, autoarea definitivează Reckless Girl.

---

Fragment : 

"— Când e nunta? mă întreabă. Emily ciulește și ea urechile. Bârfa, aceeași valută forte. Mă uit în jos, spre dosar, răsfoindu‑i paginile.
— Sinceră să fiu, nu suntem siguri. Dar vrem să fie cât mai curând, ceva mic. Fără pretenții, acasă…
— Îmi închipui că treaba cu Tripp a îngreunat planificarea nunții, comentează Emily, plină de compasiune. Ridic imediat ochii.
— Încercăm, în general, să nu ne gândim la asta, îi explic, fără să mint cu nimic. Murmură amândouă aprobator, apoi Campbell oftează, întorcând dosarul spre ea. Răsfoiește fotografiile, dar îmi dau seama că nu e atentă la ele.
— Am găsit vreo două idei în Southern Living, spun. Pentru stratul cu flori de la intrarea în cartier. Pe pagina a patra…
— Știați că poliția a aflat că Tripp a fost la lac?
Emily aproape că șoptește cuvintele, iar eu tresar surprinsă. Ce noutate! Dar nu sunt la fel de șocată precum Campbell, aparent. Se ridică în picioare atât de brusc, că aproape răstoarnă masa din fier forjat.
— Pe bune?
Își smulge ochelarii, arătându‑ne ochii ei albaștri și mirați.
— A fost acolo? Serios?
Emily încuviințează din cap, iar eu trag dosarul spre mine, peste masă.
— Așa susține poliția. Se pare că l‑a văzut cineva. Sau poate există niște chitanțe, ceva? Dar din alea adevărate, nu genul Kardashian.
Am râs puțin la asta – cine ar fi crezut că Emily e capabilă de glume? –, dar Campbell încă ne privește pe amândouă, cu ochelarii între degete.
— Așadar… chiar a făcut‑o. Le‑a omorât.
— Firește că da, zic, mai răspicat decât intenționasem.
Amândouă se întorc spre mine.
Futu‑i.
Îmi dreg glasul și mai răsfoiesc prin dosar.

— Adică… poliția își face treaba. Nu l‑ar fi acuzat dacă n‑ar fi fost siguri că el e vinovatul.
Emily încuviințează din cap, dar Campbell pare în continuare nesigură. Își mușcă întruna buza de jos și piciorul i se mișcă ritmic.
— Dar e atât de bizar, spune ea. Tripp e un măgar când se îmbată, nu mă înțelegeți greșit, dar n‑a fost niciodată… violent. Și o iubea pe Blanche.
Așa credeam și eu, dar acum mă întreb dacă nu cumva depresia în care căzuse după moartea ei, plimbatul ăla obsesiv prin casă și tonele de alcool înghițite zilnic erau semne ale vinovăției, și nu ale
durerii.
Emily intervine și ea:
— Aveau totuși probleme, Cam. Doar știi și tu.
Amândouă îmi aruncă o privire scurtă, apoi se uită una la alta și ghicesc despre ce e vorba.
— Tripp mi‑a povestit, le mărturisesc, că au existat unele zvonuri despre Eddie și Blanche.
Un alt schimb de priviri și presupun că vor încerca să mă ducă de nas, dar Emily ridică din umeri:
— Petreceau mult timp împreună. Iar Bea nu era niciodată disponibilă.
— Niciodată, repetă Campbell, clătinând din cap. Firma era întreaga ei viață. Mai ales în ultimele luni.
Abia dacă o mai vedeam.
— Adevărat, confirmă Emily. Când ne‑am mutat în cartier, Bea petrecea mai mult timp cu noi.
Zâmbește și bate cu degetele în dosar.
— Ea făcea chestii din astea. Dar, primăvara trecută, n‑a mai venit la întruniri, sărea peste petreceri…
— Crezi că…
Las întrebarea să plutească în aer și le văd cum se uită una la alta.
— Nu, rostește Emily într‑un târziu. Însă Bea și Blanche se purtau ciudat înainte să se întâmple nenorocirea.
Campbell trage adânc aer în piept, se așază pe scaun iar și o privește pe Emily.
— Ce e? întreabă Emily, sorbind din cafea. E adevărat și amândouă sunt moarte. Nu e ca și cum aș răni pe cineva dacă zic cum stăteau lucrurile.
Dă din mână și inelele sclipesc în toate culorile curcubeului.

— În plus, nu era nimic extraordinar. Cred că avea legătură cu mama lui Bea sau cam așa ceva. Înainte ca Eddie să intre în viața ei.
Pricep de ce genul acesta de bârfă nu le stârnește niciun interes, dar să fiu a naibii dacă n‑aș vrea să aflu mai multe. Faptul că Bea și Blanche aveau o relație încordată nu e ceva nou – Tripp spusese același lucru –, dar de ce, mai exact? Știu că exista ceva în prietenia lor de care nu am habar și nu‑mi iese din cap ideea că, dacă aș afla, aș reuși să‑l înțeleg mai bine pe Eddie. Încerc altă abordare.
— Bea avea toane de obicei?
Cele două izbucnesc în râs, clătinând din cap. Campbell scoate capacul de la paharul ei cu cafea ca să‑l
golească.
— Ha, ha, nici vorbă, mă lămurește Emily. Era pâinea lui Dumnezeu. Dură, sigur, ambițioasă, dar o scumpă în realitate. Niciodată n‑am văzut‑o furioasă pe cineva. Nici măcar pe compania de catering angajată de ea și care a distrus petrecerea aniversară a lui Eddie. Trebuia să aibă tematică hawaiiană, însă ei au adus… nici nu‑mi mai amintesc bine… ce‑au adus, Cam?
— Aperitive, răspunde ea. De parcă ar fi fost o reuniune între prieteni, după‑amiaza. Sandviciuri mici cu castraveți, tartine, genul ăsta de lucruri. Bea s‑a mulțumit să râdă. Eddie a fost cel care…
Se oprește brusc, mă privește pieziș, apoi ridică din umeri.
— În fine, nu, Bea nici măcar nu se enerva ușor, din câte știu eu. Se lasă un moment de tăcere stânjenitoare între noi, dar Emily întreabă veselă:
— Așadar, mergem toate mâine‑seară la country club?
Ah, desigur. O altă colectare de fonduri, un alt obiectiv lipit pe frigider. Sunt una dintre ele acum, genul de femeie care merge la acțiuni caritabile, organizate la câte un country club.
Le zâmbesc.
— N‑aș rata așa ceva. "

Cartea poate fi precomandată de aici.