Peter Wohlleben - Viața secretă a copacilor

Peter Wohlleben și-a dorit dintotdeauna să devină ecologist. A studiat agricultura și în prezent administrează o pădure din munții Eifel. Dragostea lui pentru natură și secretele ei s-a transformat într-o carte în care ne spune cele mai fantastice lucruri despre copaci - aceștia au sentimente, trăiesc în familii, la fel ca oamenii, migrează și suferă la fel ca orice ființă vie. Dacă sunt răniți sau loviți, aceștia sângerează exact ca un om, însă aspectul nu e atât de dramatic. O carte cu adevărat impresionantă, bazată pe ani de studii și observare atentă a lumii înconjurătoare.

Fie că suntem extrem de informați asupra subiectului sau doar ne-au trecut vorbe pe lângă urechi, știm cu toții că mediul înconjurător este din ce în ce mai afectat de activitatea umană. Exploatările intense ale pădurilor, mărilor, zonelor inaccesibile cândva au adus în atenția noastră probleme precum încâlzirea globală (ale cărei efecte sunt mai dramatice decât par); dispariția zonelor verzi, urmate de alunecări de teren și pagube imense pentru oameni; specii de animale pe cale de dispariție sau dispărute complet. În goana după bani și putere, omul și-a distrus sau este pe cale să-și distrugă propria planetă. Nu voi uita niciodată poza ultimului mascul de  rinocer alb nordic , care este păzit de oameni înarmați 24 de ore din 24 și căruia i s-a tăiat cornul, pentru a fi cât mai puțin atractiv pentru braconieri. La momentul publicării, s-a iscat o mică revoltă pe mediile de socializare, la fel și la apariția pozelor cu urșii polari hăituiți de turiști, speriați de topirea ghețarilor și disperați căci nu-și mai găsesc locul. Ni se pare infiorător acest atac asupra naturii, însă nu facem nimic pentru a-l schimba. Câteva comentarii sau reacții negative nu vor ajuta prea mult animalele pe cale de dispariție sau copacii tăiați. 

Această carte își propune să schimbe puțin viziunea asupra mediului înconjurător - după o serie de exemple concrete și studii realizate în aproape toată lumea, s-ar putea să privim altfel copacii care ne înconjoară, să le apreciem mai mult darurile inestimabile și să-i protejăm mai zdravăn. Dorința autorului de a-și face cititorii conștienți nu se reflectă doar asupra copacilor și plantelor, ci și asupra animalelor. "Noi, oamenii, ne folosim de ființe vii, pe care le omorâm pentru a ne atinge scopurile. E adevărul crud." Discuția merge mult mai departe, pornind de la toate descoperirile făcute în ultima vreme și (poate) exagerarea acestor informații pentru a scandaliza publicul. Răspunsul ar fi unul singur : avem nevoie de echilibru - trebuie să existe în cele mai mici acțiuni sau gesturi, ca să se răsfrângă apoi și asupra celor importante și a deciziilor privind nu doar propriul destin, ci și al celor din jur. V-ați întrebat vreodată ce moștenire va rămâne copiilor noștri? Le vom lăsa o planetă tot mai bolnavă, punându-le pe umeri povara de a o face bine? Sau îi vom responsabiliza din timp, sfătuindu-i să îi învețe și pe ceilalți despre mediul în care trăim? Întrebări ar fi nenumărate, iar răspunsuri poate prea puține. Însă (vreau să) cred că suntem cu toții conștienți de pericolele care ne pasc în următorii ani, dacă nu contribuim la schimbare. 

"Dar nu asta spune și teoria evoluției? Că doar cei puternici supraviețuiesc? La auzul acestor întrebări, copacii ar clătina dezaprobator din cap, respectiv din coroană. Starea lor de bine depinde de comunitatea în care se dezvoltă, iar dacă dispar cei mai slabi, atunci și ceilalți au de pierdut. Pădurea nu mai e închisă, soarele arzător sau vânturile sălbatice pot pătrunde până la nivelul solului și pot altera clima umedă și răcoroasă. Chiar și copacii puternici se îmbolnăvesc de câteva ori de-a lungul vieții și, în astfel de momente, au nevoie de ajutorul vecinilor mai slabi. Iar când aceștia au dispărut, atacul nevinovat al unor insecte poate pecetlui chiar și soarta unor giganți."

"Într-o zi , finalul nu mai poate fi evitat : trunchiul se rupe și viața copacului se sfârșește. "În sfârșit" par să șoptească arborii tineri, care, în următorii ani, își vor face loc pe lângă trunchiul fărâmițat. Rolul de soldat în slujba pădurii nu este însă nici pe departe încheiat. Cadavrul în descompunere va mai juca secole de-a rândul un rol important în ecosistem." 

Cartea o găsiți aici. 

---