O poveste intimă despre alcool (Lawrence Osborne - Pe uscat sau cu paharul plin. Călătoriile unui băutor)

Colecția Narator de la editura Publica este o serie de întâmplări adevărate, povestite cu umor și inteligență. De la memorii și până la povești din lumea gastronomiei, fiecare carte e unică și îți rămâne în minte mult timp după ce ai citit-o. 
De fiecare dată când termin de citit o carte din acastă colecție, mai adaug în wishlist încă zece care mi-au fost recomandate indirect. Și pe această cale vreau să le mulțumesc pentru mărțișorul frumos pe care mi l-au trimis și pentru aprecierea lor vizavi de recenziile mele. Sper să fie o colaborare îndelungată! 

Pe uscat sau cu paharul plin dezvăluie o scurtă istorie a alcoolului,  relația pe care o avem cu acesta, dar și urmările mai puțin plăcute ale acestei înfrățiri. De la legenda lui Bachus până la Prohibiție și recent instalata interdicție privind consumul de alcool în țările islamice, fiecare perioadă e analizată atent, din punct de vedere social, dar și uman. 

"Ascetismul este moral, nu material, și el este puritanismul oamenilor deșertului care par să se fi rătăcit într-o lume în care gusturile altora trebuie acceptate în virtutea scopului mai înalt de a face bani. Ca atare, există baruri."

De la țările care-l condamnă cu desăvârșire  până la cele în care este consumat în exces, alcoolul este un subiect delicat, aproape mistic, iar asocierea lui cu religia poate duce la războaie fără sfârșit. Acest lichid misterios este investigat la sânge, trezind în mintea autorului întrebări privind relația dintre alcool și religie, motivele pentru care se consumă și ajungând la consecințele nefaste dobândite în urma consumului. 

Premiza inițială e curiozitatea și dorința autorului de a încălca regulile. Acesta decide să colinde în lung și-n lat prin lumea islamică și să consume alcool, deși acesta e cu desăvârșire interzis. Lucrul interesant e că a fost dintotdeauna interzis pentru musulmani, dar odată cu "deschiderea granițelor" și occidentalizarea lumii arabe, barurile au devenit o țintă excelentă și totodată o sfidare la adresa religiei și educației orientale. Teoretic, orice străin poate să consume alcool acolo, dacă știe unde să caute. Dar ar fi mai înțelept să n-o facă, din respect pentru tradițiile adânc înrădăcinate ale țării în care se află. Autorul reușește cumva să sfideze imposibilul și să bea ceva în aproape orice țară islamică (cu o singură excepție). Descoperă atât istoria ascunsă a acestei interdicții, cât și o multitudine de atentate care au avut loc asupra barurilor sau hotelurilor construite de occidentali. 

De la dragostea pentru o licoare rafinată, se ajunge la o boală care face din ce în ce mai multe victime si pune probleme serioase atât medicale, cât și economice. Alcoolismul nu se mai poate ascunde sub preș și nu mai este considerat un obicei nesănătos, ci a ajuns o adevărată patologie care necesită eforturi intense din partea mai multor categorii medicale. Autorul afirmă că pe lângă bolile organice și suferința îndelungă, este uitată partea psihologică. Sevrajul indus de renunțarea la consumul de alcool, confruntarea cu boala, sentimentele de vinovăție și neputință, regretul unei plăceri de o clipă... Nu este un caz particular, unic, este o problemă mondială cu care ne confruntăm tot mai mult, deși nu se insistă neapărat asupra acestui fapt. 

"Este alcoolul, mă întreb în timp ce stau acolo, o substanță care separă conștiința de adevăratul sine și, prin urmare, de alții? Dacă acest lucru e adevărat, atunci ne petrecem toată viața într-o stare de subtilă falsitate. Dar este alcoolul creatorul unei măști sau lucrul care o îndepărtează?"

Marea întrebare e : oare musulmanii au dreptate? Oare e mai bine să nu te confrunți niciodată cu această licoare? Probabil că dreptatea e undeva la mijloc și cumpătarea ar fi răspunsul cel mai înțelept, dar fiecare popor are păcatele lui, nu e cazul să aruncăm cu piatra. Această confruntarea continuă Orient - Occident nu face decât să scoată la iveală frustrarea ambelor părți implicate și un dram de nebunie în această încercare de a schimba ceva ce nu poate fi schimbat. Ar trebui să primeze puterea propriului exemplu, dar nici noi, occidentalii, nu ne putem lăuda. 

​Eu vă îndemn să citiți această carte de non-ficțiune, să mai ieșiți puțin din zona de comfort. E revigorantă și interesantă. E mărțișorul perfect pentru cineva drag. 

Lecturi frumoase!