O lume a inocenței dominată de cruzime ( Roberto Soviano - Piranha. Copiii Camorrei)

Dacă ai nenorocul să te naști într-o lume dominată de violență și bani, inevitabil va veni un moment în viața ta în care vei dori să preiei puterea , să devii un rege pe tabla de șah pe care se fac jocurile. Când ai crescut toată viața cu povești despre execuții, trafic de droguri și oameni care conduc lumea dintr-un fotoliu, e de la sine înțeles că nu vei alege alt drum decât acela căruia îi cunoști deja toate dedesubturile. Când știi deja cum funcționează lucrurile, ai un curaj nebun impus de vârsta fragedă și o tărie de caracter care nu se sperie de nimic, când planurile sunt deja făcute în mintea ta, e foarte clar că vei ajunge să le pui în practică imediat ce îți permiți. Napoli, locul în care s-a născut Maharajahul, este un oraș dominat de clanuri, trafic de droguri și crime peste crime. De la o vârstă fragedă, acest băiat își dorește puterea și e pregătit să o obțină indiferent de prețul pe care va trebui să-l plătească. Ascensiunea lui e dificilă, în fond e doar un copil cu vise mari și nerealiste. Dar puterea lui de convingere și rolul de conducător îl ajută să evolueze, să se ridice din țărână și să se impună într-o lume condusă de mafie. Maharajahul e doar un copil, unul naiv, care habar nu are de consecințele ce se vor abate asupra lui la scurt timp după ce va prelua puterea. 

​O singură fisură din Sistem este suficientă pentru a crea noi oportunități , a face loc cuiva care și-a dorit mereu să se impună în fața celor puternici. Așa ajunge Maharajahul să facă rost de arme, să-și construiască strategia și armata, să aibă acces la droguri și bani. Armata lui, formată din băieții pe care îi cunoaște de o viață întreagă, alături de care a crescut și a împărțit totul, e dispusă să îl susțină până la capăt. Însă niciunul nu bănuiește deznodământul acestei situații, acestor aparente vremuri fericite. Dacă ai crescut într-o lume care te-a obișnuit cu crima și trădarea, e de la sine înțeles că vei ajunge la fel. Te vei adapta sau vei muri. Depinde doar de tine. 

Romanul lui Soviano este șocant, imprevizibil, o lume a copilăriei transpusă în ținuturile controlate de mafie. Pe tot parcursul acțiunii, ceea ce m-a distrat și bulversat deopotrivă a fost inocența copiilor care doreau să țină puterea în mână, dar erau cei mai fericiți când încălțau o pereche nouă de adidași sau mâncau o gumă. Lumea care înainte era plină de dorințe imposibile, lucruri la care nu aveau acces din cauza banilor le era acum la îndemână, un miraj în mijlocul unei vieți trăite la maxim. Însă aceste fațete ale inocenței nu au viață lungă în roman, pentru că în următoarea scenă autorul prezintă aceeași copii vorbind mult prea deschis despre sex, arme și droguri, lucruri pe care le cunosc deja de mult, despre care discută la fel de deschis precum ar discuta despre ciocolată. Copilăria lor e cumva retezată din rădăcini într-un oraș că Napoli, care funcționează la fel de zeci de ani. Mafia controlează oamenii nu doar prin taxe sau mici favoruri, ci prin anularea unor drepturi fundamentale, prin teama care îi determină să renunțe la principii și la etică, să închidă ochii în fața unor nedreptăți evidente și să își vadă de treaba lor. În Napoli, zgomotele focurilor de armă sunt absolut normale, nici măcar poliția nu se deranjează să verifice ; oamenii cresc cu certitudinea că nu e bine să-ți bagi nasul în treburile altora, e chiar necesar să îți vezi de drumul tău și să nu te oprești din mers niciodată, indiferent de capcanele care apar pe marginea drumului. Un oraș misterios, care îți poate băga frica în oase la prima mișcare greșită. 

Obsesia lui Soviano pentru mafie e evidentă, romanul fiind foarte bine documentat, la fel ca și precedentul, Gomorra. Eroul romanului este construit atent, cu Machiavelli pe post de mentor și o lume care îl presează continuu, îl fascinează și îi modelează drumul la fiecare pas. Violența este exemplificată în câteva scene greu de citit, greu de asimilat, însă povestea pare, după ce ai ajuns la final, doar drumul spre maturizare al unui copil prostuț. Deși Maharajahul nu e nicidecum prostuț, ci doar excesiv de încrezător în sine, excesiv de convins că nimic rău nu i se poate întâmpla lui sau familiei sale. Nu e nicidecum o carte care să semene cu Nașul, Omerta ​sau alte pelicule care au încercat să recreeze această lume dominată de mafie. Dar Soviano atrage totuși atenția asupra rețelelor sociale, acest pericol mascat din viețile copiilor, care se poate transforma oricând într-o bombă cu ceas. Lumea în care trăim nu a fost niciodată mai periculoasă sau într-o stare mai avansată de incertitudine. 

Cartea o găsiți aici.