Nu poți avea totul. (Elena Ferrante - Cei care pleacă și cei ce rămân)

A treia carte din Tetralogia Napolitană e mai surprinzătoare decât primele două la un loc, cu o acțiune alertă care m-a ținut în priză preț de 400 și ceva de pagini. Mi s-a părut cel mai frumos volum din serie, însă am impresia că finalul își va câștiga locul 1, lăsându-le cumva în urmă pe celelalte. 

Destinele celor două femei continuă să vibreze la unison, deși falia dintre ele există și riscă să le distrugă prietenia. În timp ce Elena cunoaște pentru prima oară beneficiile banilor, Lila se scaldă în mizeria de care a fugit atunci când s-a căsătorit cu Stefano. Rolurile sunt oarecum inversate, însă răutatea Lilei își face cumva loc la fiecare eveniment important din viața Elenei. Amândouă dau piept cu viața în diferite moduri, încercând să scape de trecutul încă dureros. Viețile lor continuă împreună și totuși, separat. Relațiile între personaje devin foarte strânse, astfel că avem parte de reuniuni uimitoare, relații nou formate, violență și o surpriză de proporții spre final. 

Există două paradoxuri. Primul este fuga celor două, fuga neîncetată spre o viață fără griji și concluzia că banii nu rezolvă frustrări, temeri sau iubiri pierdute. Al doilea e discursul înflăcărat pentru feminism, puterile neștiute ale sexului feminin și rutina de zi cu zi care le amenință fiecare gând nou, total diferit de educația primită. Mediul din care au pornit cele două, un cartier nesigur din Napoli, își pune amprenta pe fiecare aspect al vieții membrilor săi - nu există nicio întâmplare care să nu ducă la vechi conflicte, la vechi prietenii sau dușmănii, la mizeria din care s-au ridicat câțiva și la cei rămași acolo, care se confruntă cu aceeași realitate paralizantă chiar și la maturitate. Dovada că nu poți fugi de ceea ce ești, de lumea din care pornești o reprezintă destinele celor două prietene, lupta constantă pentru autodepășire și zădărnicia acestor eforturi constante. 

Intervine pentru prima dată întrebarea : cum de a rezistat prietenia lor atâția ani? Elena fiind mereu cea dispusă să dezvăluie, să sară în ajutor și să se sacrifice până la sânge, Lila făcând pe misterioasa, ascunzându-și problemele presante și insistând asupra succesului pe care prietena ei trebuie să îl dobândească, pentru a se ridica sus, acolo unde nimeni din cartier nu ar putea să o ajungă. O umbră a viitorului strălucit care le aștepta pe amândouă se proiectează doar asupra Elenei, însă este prea slabă în comparație cu visurile din copilărie ale celor două. 

Cu o luciditate frapantă și o doză de masochism, autoarea lasă loc pentru mii de întrebări la finalul acestui volum. Cum se va termina povestea celor două Unde a dispărut Lila? E oare Elena capabilă să o regăsească și să șteargă ruptura evidentă dintre ele? Relația lor mai poate deveni una de prietenie în contextul trădării și al secretelor? Rămâne să aflăm anul acesta, când va apărea ultimul volum al tetralogiei. Cărțile Elenei Ferrante le găsiți aici. 

---