Nicola Yoon - Și soarele e o stea

Am o afinitate specială pentru cărțile cu și despre adolescenți. Găsesc între copertele lor sentimente pe care le-am trăit cândva și de care îmi aduc aminte cu drag, momente pe care aș vrea să le uit, care au devenit adevărate lecții de viață și un curaj care răzbate de pe fiecare pagină, indiferent de traseul acțiunii. Am crezut mereu că adolescența e o perioadă pe cât de zbuciumată, pe atât de frumoasă (așa a fost și pentru mine) și că în anii aceia se produce un declic care ne schimbă pentru totdeauna cursul vieții. 

Nicola Yoon nu e la prima carte despre adolescenți - debutul ei a fost romanul Absolut tot, o poveste de dragoste aproape imposibilă, fascinantă și dătătoare de emoții intense. 

Același subiect care a inspirat secole de-a rândul poeți, pictori și muzicieni se regăsește și în cel de-al doilea roman al autoarei. De data aceasta, facem cunoștință cu Natasha și Daniel, două firi total diferite. Doi oameni care se întâlnesc în cel mai nepotrivit moment al vieții lor (sau poate cel mai potrivit, având în vedere circumstanțele întâlnirii). Natasha urmează să fie deportată în Jamaica peste douăsprezece ore, iar Daniel este în drum spre interviul care îi va decide viitorul. Însă destinul nu doarme niciodată, oricât de clișeic ar suna... 

Dragostea adolescentină nu seamănă cu celelalte povești pe care le trăim de-a lungul vieții. Ea va fi întotdeauna cea care inspiră, care nu se teme de ceea ce spun ceilalți, de circumstanțe și lumea complicată a adulților. Ea va rămâne mereu reper pentru oamenii cu care interacționăm, situațiile în care ne aflăm și motivele care ne împing să mergem mai departe. Și chiar dacă maturitatea își spune inevitabil cuvântul, fascinația primei iubiri adolescentine durează o viață întreagă. Să nu credeți cumva că iubirile astea seamănă cu ceea ce citiți în romane - în viața reală sunt de o mie de ori mai complicate, mai tumultoase, mai pline de curaj în fața obstacolelor... Ele sunt cauza nopților albe, a milioanelor de gânduri și scenarii care peste ani ne par aproape infantile, a fericirii fără margini, a farmecului inegalabil al primei dăți. 

Îmi place mult stilul Nicolei Yoon de a înveli totul în mister, de a pune puncte de suspensie atunci când acțiunea e mai palpitantă, de a-și ține cititorul într-o plasă delicată până la sfârșitul romanului. Cărțile ei le găsiți aici, iar romanul Absolut tot beneficiază deja de o ecranizare de excepție. 

---