Naomi Alderman - Puterea

Puterea e o povară grea, oricât de mult ai încerca s-o întorci pe toate părțile pentru a-i găsi avantajele. Te scoate din minți, te conduce mai mult decât conduci tu cu ajutorul ei, te aduce de multe ori în situații de viață și de moarte. Puterea unui om va trezi mereu sentimente contradictorii în ceilalți. Oamenii așteaptă mult de la cei puternici - așteaptă minuni și fapte bune, așteaptă dreptate universală și trasarea unor granițe clare. Iar așteptările le sunt adesea năruite, căci puterea unui om, a fiecărui om de pe planeta asta sunt ceilalți. Într-o lume ideală, poate că singura putere ar reprezenta-o empatia, dragostea, felul cum ne raportăm la ceillați.

"Oricât de complicat îți imaginezi că e, ei bine, lucrurile sunt și mai complicate de-atât. Nu există scurtături. Nici spre înțelegere, nici spre cunoaștere. Nu poți să pui pe nimeni într-o categorie. Ascultă, nici măcar o piatră nu e la fel cu alta așa că nu știu cum v-ați trezit voi să etichetați oamenii cu un cuvânt și să credeți că știți tot ce de știut." 

Romanul lui Naomi Alderman este o distopie sângeroasă și fermecătoare, o proiectare a unui viitor în care femeile dețin puterea absolută și se folosesc de ea pentru a trasa un curs nou al lumii. Din momentul în care femeile devin conștiente de puterea lor și de efectele ei asupra celorlalți, totul devine o luptă crâncenă pentru putere, teritoriu, bani etc. La început, e asemenea unei epidemii - nimeni nu știe ce se întâmplă, câte persoane sunt afectate, cine va descoperi leacul. Dar totul se răspândește cu o viteză uluitoare, iar bărbații devin din vânători vânat și sunt nevoiți să găsească o cale de a supraviețui. Evident că războiul împotriva prejudecăților și a cutumelor învechite stă să izbucnească, ambele sexe fiind afectate de eterna luptă a tuturor împotriva tuturor... 

Există patru perspective ale poveștii, dar se înmulțesc la un moment dat, căci autoarea le dă tuturor personajelor aceleași drepturi - de a-și expune părerile și experiențele liber, fără să se teamă că lezează adevărul sau principiile celorlalți. Subiectele abordate sunt egalitatea sexelor, diferențele care ne apropie și cele care ne despart, dar și prejudecățile pe care ne bazăm întreaga existență, fără să acceptăm alte unghiuri sau perspective. La un moment dat, devine greu de citit, greu de imaginat că am putea cândva să asistăm la asemenea orori (indiferent că sunt îndreptate împotriva femeilor sau a bărbaților) , dar pe măsură ce motivele fiecărui personaj se dezvăluie, am realizat că autoarea repovestește trecutul îndepărtat, în care războaiele erau la ordinea zilei, cu certitudinea că acestea se vor întâmpla din nou, sub o formă sau alta. Perspectiva e înfiorătoare, însă la o privire mai atentă, secolul XXI e marcat de nenumărate războaie, fie ele vizibile sau nu. Trăim într-o lume care nu poate să accepte dreptul la liberă exprimare, argumentele valide sau oamenii care încearcă să iasă din plasa minciunilor în care suntem prinși cu toții. Cei care ies din rând sunt arătați cu degetul și condamnați la tăcere. O dată ce am înțeles adevărurile din spatele acestui roman, am început să îmi pun întrebări serioase legate de viitorul nostru - văd în fiecare zi polemici legate de cele mai inofensive subiecte, văd multă ură mocnind în jurul meu și de cele mai multe ori mi se pare că stăm cu toții pe un vulcan gata să erupă. 

Războiul dintre sexe, precum și emanciparea femeilor sunt subiecte des abordate de autorii contemporani. Însă Puterea întoarce cumva atenția de la feminism, concentrându-se pe o răzbunare adusă sexului masculin - bărbații sunt tratați în același mod în care sunt tratate milioane de femei din întreaga lume. Acțiunea devine o violență ieșită din comun, căci răzbunarea supremă e păstrarea bărbaților cu gene bune pentru crearea de noi vieți și perpetuarea speciei umane. Deși unele pasaje sunt dificil de citit și greu de imaginat, femeile trec prin asemenea experiențe peste tot în lume. Și nu există încă acea egalitate despre care vorbim cu toții - există în continuare aceleași prejudecăți, aceeași ipocrizie și subestimare a sexului feminin, aceleași etichete puse înaintea oricărei vorbe. 

Probabil că am putea vorbi la nesfârșit despre toate implicațiile sociale, rasiale și umane evocate în acest roman, însă vă pot spune cu siguranță că e una dintre cele mai vocale cărți pe care mi-a fost dat să le citesc anul acesta. Încă am sentimente contradictorii legate de ea, dar v-o recomand cu certitudinea că ceea ce descrie autoarea va trezi ceva în noi - o scânteie, o dorință de a schimba puțin lumea din jurul nostru. E cert faptul că omenirea a ajuns la o răscruce de drumuri, iar direcția spre care se îndreaptă va fi stabilită doar de noi. Cred că toate aceste romane, distopii sau nu, au menirea de a schimba măcar câteva mentalități, poate și niște direcții sau prejudecăți...

​Cartea o găsiți aici. 

---