Naomi Alderman - Nesupunere

Plasat în Hendon, într-o comunitate de evrei ortodocși, romanul Nesupunere spune povestea unei femei care a reușit să scape din această comunitate, dar este nevoită să se întoarcă după ce tatăl său moare. Ronit este fiică de rabin, crescută după tradiții și reguli străvechi, dar total nepotrivită pentru această lume plină de norme, discreție și supunere în toate privințele. Moartea tatălui său o obligă să se întoarcă acasă și cu inima stânsă părăsește Manhattan-ul, revenind într-o lume pe care o găsește schimbată și totuși la fel cum a lăsat-o. 

Comunitatea o vede ca pe o femeie răzvrătită, nesupusă regulilor sau credinței în care a crescut, o cataloghează imediat drept o sămânță rea , dar Ronit nu este deranjată neapărat de acest lucru. Poartî tocuri în continuare, fuste scurte, fumează și își păstrează obiceiurile pe care le-a dobândit în anii petrecuți în New York. Lucrurile s-au schimbat și pentru Esti, prietena ei din copilărie și femeia alături de care și-a descoperit bisexualitatea în urmă cu mulți ani. Acum, aceasta este căsătorită cu Dovid, cel care urmează să devină rabin în locul lui Rav Krushka, tatăl lui Ronit. Pentru Ronit, imaginea lui Esti căsătorită este foarte diferită de ceea ce visau ele să facă atunci când vor fi mari. Conform religiei lor și dorinței tatălui său, Ronit ar fi trebuit să fie măritată deja și să umple casa de copii. Dar ea a visat să evadeze dintotdeauna, să fugă departe de lumea totalitară în care a crescut. Pe Esti însă nu a uitat-o nici acum. I-a fost greu să o lase în urmă, este șocată de schimbarea ei, dar încă o iubește. 

Nesupunere este romanul de debut al autoarei, crescută într-o comunitate de evrei ortodocși, de unde și plasarea acțiunii în acest context și explorarea religiei în antiteză cu modernismul. Povestea le urmărește pe cele două prietene din copilărie, acum femei mature, cu vieți total opuse. În timp ce una a rămas în sânul comunității, urmând destinul ales pentru ea, cealaltă a evadat cu prima ocazie, lăsând totul în urmă fără urmă de regret. Regăsirea este imprevizibilă pentru amândouă, grea și dureroasă, căci amândouă devin conștiente de sentimentele care nu au încetat să existe. 

Tema predominantă e romanului e credința și, mai ales, unde se situează aceasta în lumea modernă. Echilibrul dintre ceea ce ești și ceea ce vor ceilalți să fii e adesea greu de ati, în special când lumea în care te-ai născut nu te reprezintă. Ronit nu e doar rebela care și-a abandonat comunitatea pentru o viață diferită, ea reprezintă tot ceea ce oamenii comunității blamează și judecă. Ronit este bisexuală și înțelege destul de repede că viitorul ei va fi sumbru în rândul comunității. Sexualitatea nu e un subiect despre care comunitatea discută, pentru că intimitatea fiecărui om nu se discută între mai mulți oameni, aceste lucruri se petrec în spatele ușilor închise și de obicei bărbații decid majoritatea aspectelor. E și așa destul de greu să-ți găsești un scop, să-ți faci un rost în viață, darămite când provii dintr-o total desprinsă de modernitate și închistată în obiceiuri străvechi. 

​Naomi Alderman e autoarea romanului Puterea, o distopie în care femeile dețin o putere mortală, iar Nesupunere nu duce nici el lipsă de eroine, femei puternice care să iasă din tipare și să dea un exemplu în comunitatea din care fac parte. Alderman poate fi numită o scriitoare feministă, însă nu doar feminismul e un subiect des întâlnit în romanele sale - sexualitatea, spiritualitatea, puterea , inegalitățile de gen, toleranța sunt teme pe care autoarea le dezbate și a căror importanță o scoate în evidență prin ceea ce scrie. Recunosc că mi-a plăcut mult mai mult Nesupunere, deși sunt două romane scrise total diferit, dar cu aceeși idee de bază - puterea unui om constă în dorința lui de a-și depăși limitele. 

Cartea o găsiți aici.