Moira Fowley - Doyle - Sezonul accidentelor

"Așa că hai să ridicăm paharele pentru sezonul accidentelor, 
Pentru râul de sub noi, unde ne înecăm sufletele, 
Pentru vânătăi și secrete, pentru fantomele de pe tavan,
Încă un pahar pentru drumul plin de apă."

​Romanul de debut al Moirei Fowley-Doyle este povestea unei familii dezbinate, care încearcă din răsputeri să se redescopere cu ajutorul iubirii și al compasiunii. Un roman cu și despre adolescenți, care se învârte în jurul a două teme : familia și lumea pe care nu o putem vedea. 

Pentru familia Carei, sezonul accidentelor e o lună a tragediilor misterioase, a rănilor și a fracturilor. Însă Cara este hotărâtă să dezlege ghicitoarea familiei sale, iar secretele ies la iveală, rând pe rând, amenintând să-i distrugă cu totul... 

"Căptușeala de pe fiecare suprafață din casă e sufocantă, de parcă nu ai destul loc să respiri. Se simte de parcă sunt multe lucruri care au rămas nespuse. Cred că toată familia mea e așa : ne înghițim limba când sunt lucruri pe care nu le putem spune și căptușim fiecare suprafață pentru inevitabilul moment când toate o să se zbată să iasă afară."

Principala temă a romanului - familia - își propune să găsească soluții la întrebări incomode. Familia e fundamentul pe care ne stă viața, locul unde găsim sprijin și alinare, dragoste și înțelegere, indiferent de situația în care suntem. Însă într-o familie disfuncțională, nu mai găsești nimic. Ești obligat să te descurci singur, să-ți dobândești independența învățând din greșelile altora, pentru că nu e nimeni care să îți arate calea. De cele mai multe ori, secretele părinților sau încercările nereușite de a cosmetiza aceste secrete duc la traume de ordin psihologic - traume care nu se vindecă cu una, cu două, lăsând copilul într-o stare de singurătate absolută. Cred că principalul mesaj al autoarei se referă la comunicarea dintre membrii unei familii - cât mai mult, cât mai des, cât mai deschis, chiar și cu copiii, chiar și situațiile incomode. Chiar dacă părinții sunt perfecți în ochii celor cărora le-au dat viață, există întotdeauna riscul să cadă de pe piedestal... 

Sezonul accidentelor e o hiperbolă pentru toate momentele în care simțim că viața ni se scurge printre degete, că pierdem un prieten sau persoana pe care o iubim, toate clipele în care viața ne pune la pământ prin intermediul oamenilor de care ne pasă cu adevărat, iar noi asistăm neputincioși la toate acestea, simțind o dorință imensă de a răzbi. Romanul este un amestec plăcut între real și fantastic, cele două lumi dizolvându-se una în cealaltă de-a lungul poveștii. 

"Când adormim în sfârșit, suntem ca niște cățeluși nou-născuți și înghesuiți unii în alții. Eu visez la copiii-spiriduș din nou. În visul meu sunt slăbiți ; au fost în lumea umană pentru prea mult timp. Spiridușul-copac , fata care arată ca o pădure, a fost cândva capabilă să facă copacii să crească și să înflorească florile. Era îndrăgostită de un băiat despre care credea că e om, dar care, de fapt, era un lup deghizat. Acum inima ei de frunze e sfâșiată și uită limba copacilor." 

​Cartea o găsiți aici. 

---