Miranda Cowley Heller - Castelul de hârtie

A fost o întâlnire întâmplătoare sau poate, doar mâna destinului. A fost iubire de la bun început, a fost calm și siguranță, au fost două brațe în cercul cărora fiecare dintre ei se simțea departe de lumea dezlănțuită, ocrotit și iubit. Elle și Jonas s-au cunoscut pe vremea când erau copii și s-au înțeles din prima clipă fără prea multe cuvinte. Castelul de Hârtie, proprietatea pe care bunicul lui Elle a construit-o într-o pădure din Cape Cod, a fost peisajul poveștii lor de-a lungul anilor, locul în care reveneau întotdeauna, indiferent de circumstanțele schimbătoare ale vieții. Un secret întunecat îi desparte pentru o perioadă lungă de timp, precum și nestatornicia familiei lui Elle, nenumărații soți și soții ale părinților săi divorțați, care se perindă în viețile ei și a surorii sale precum un grup de călători fără țintă. Dar destinul îi aduce mereu față în față - la fiecare eveniment important, la fiecare moment în care unul dintre ei e pe punctul de a claca și are nevoie de celălalt mai mult ca oricând. O nouă vacanță la Castel îi pune pentru prima dată la o răspântie de drumuri - vor recunoaște iubirea care îi leagă de atâția ani sau vor alege în continuare confortul căsniciilor pe care le-au construit de atâția ani? 

Povestea de iubire dintre Elle și Jonas este doar preludiul unei serii de teme incomode pe care romanul le scoate la iveală - trauma, abuzul, divorțul etc. Mama lui Elle, Wallace, este familiarizată cu abuzul încă din copilărie. Nenumărații tați vitregi care se perindă prin viața ei nu îi aduc decât suferință și dezamăgiri. Wallace învață să își ascundă adânc sentimentele, să pară puternică și de neclintit în fața tuturor, să semene tot mai mult cu acești bărbați care dețin o putere infinită și care nu se gândesc nicio clipă la consecințe. Își crește fetele în același mod dur în care a fost crescută, luând de multe ori apărarea soților săi în pofida propriilor copii. Dar fetele ei nu au aceeași personalitate puternică, semănând mai mult cu tatăl lor. Însă, atât mama, cât și tatăl se dovedesc a fi două surse continue de dezamăgire pe parcursul anilor. Nici Elle nu este lipsită de traumă și urmările ei. Când mama ei se căsătorește cu Leo, Elle crede că și acesta va pleca din viețile lor după câteva luni la fel ca ceilalți soți. Dar Leo se dovedește a fi un bărbat iubitor, răbdător cu toanele mamei sale și extrem de tolerant. Când Conrad, fiul său, vine să locuiască cu el, Elle nu bănuiește ce consecințe devastatoare va avea această schimbare asupra vieții ei. Conrad este un tănâr rănit de respingerea propriei mame, cu un comportament care lasă de dorit și o ură care infectează totul în jur. Devine obsedat de Elle și nu se lasă până când nu obține ceea ce-și dorește. Abuzul lui Conrad o schimbă pentru totdeauna, răpindu-i virginitatea, liniștea și singura relație importantă din viața ei - cea cu Jonas. Un secret obscur duce la un mănunchi de secrete întunecate, pecetluite cu un legământ de sânge. Dar între cei doi prieteni ceva se schimbă. Fapta lui Conrad are reverberații adânci în viețile tuturor, atrăgând după sine consecințe nefaste și un sfârșit mult prea crud. 

În ciuda tuturor întâmplărilor nefaste și secretelor întunecate dintre ei, Jonas rămâne singura constantă din viața lui Elle. Relația lor, pecetluită pentru totdeauna în paradisul din Cape, crește firesc de-a lungul anilor, în ciuda distanței sau a timpurilor în care nu țin legătura. Jonas este fundația vieții ei, stâlpul pe care se poate baza în orice moment, singurul bărbat care nu o dezamăgește niciodată. Tatăl lui Elle merge pe aceeași cale aleasă de mama ei după divorț. Nenumărate relații și căsătorii care nu fac decât să îl îndepărteze de fetele lui și să-l provoace constant să-și încalce promisiunile. Toate au o limită, până și iubirea și loialitatea. 

Nu am cuvinte suficiente ca să vă descriu cât e de frumoasă această carte, cât e de plină de tristețe și melancolie, de adevăruri dureroase despre oameni, iubire și destin ; cât de tare m-au durut unele fraze și totuși, cât de plină de speranță și acceptare se dovedește a fi la final. Poveștile care ne rămân în suflet ne citesc pe noi și nu invers. 

Cartea o găsiți aici.