Min Jin Lee - Pachinko

Urcând în topuri la puțin timp după apariție, Pachinko a încântat și uimit milioane de cititori din întreaga lume. Este al doilea roman al autoarei, care a debutat în 2017 cu volumul Free Food for Millionaires și a fost nominalizat la nenumărate premii literare. Povestea a patru generații de imigranți coreeni în Japonia secolului XX, romanul are la bază un popular joc mecanic interactiv. Se joacă în saloane zgomotoase, colorate, iar câștigătorii au posibilitatea de a-și transforma premiile în bani, deși acest lucru este interzis în Japonia. În 2009 s-a jucat de circa 247 milioane de dolari, majoritatea saloanelor pachinko fiind coordonate de către imigranți coreeni. O parte din aceste venituri sunt trimise ilegal  în Coreea de Nord, fiind o sursă importantă de venit pentru țară. Numărul lor se estimează undeva între 11000 și 15000 de saloane, conform unui raport din 2011. Acest joc devine cumva un laitmotiv al romanului, pachinko fiind un joc de noroc care dă dependență și în același timp o sursă sigură de venit pentru imigranții coreeni, dornici să supraviețuiască într-o țară străină. 

Povestea începe cu nunta dintre pescarul Hoonie și Yangjin, iar apoi imposibilitatea lor de a avea un copil sănătos. Primii trei prunci le mor la puțină vreme după naștere, aceste tragedii marcându-i pe amândoi și determinându-i să apeleze la tot felul de metode pentru a-și vedea visul împlinit. În cele din urmă, se naște fiica lor, Sunja, iar fericirea lor e fără margini. Când Sunja împlinește treisprezece ani, tatăl ei moare, lăsând în urmă două femei neconsolate, care îl iubesc nespus. Viața merge mai departe, iar romanul urmărește destinul Sunjei, care rămâne însărcinată fără să fie căsătorită, punându-și familia într-o poziție extrem de dificilă. Însă destinul îi scoate în cale un om care o acceptă așa cum e, o ia de nevastă și o duce în Japonia. Povestea continuă cu următoarele generații, semănând destul de tare cu faimosul roman al lui Marquez, Un veac de singurătate ​, prin construcție, multitudinea de personaje și relațiile familiale. 

Într-o lume în continuă mișcare, Pachinko spune o poveste despre supraviețuirea într-o țară străină, sacrificiile pe care imigranții sunt nevoiți să le facă pentru a duce o viață normală, sentimentele și temerile care vin la pachet cu acest statut și importanța familiei. Lumea e (aparent) deschisă pentru toți oamenii, granițele pierzându-și importanța în ziua de azi - oricine poate ajunge oriunde, dintr-un colț al lumii în celălalt, poate să se mute oricând în altă țară, să muncească acolo și să înceapă o viață nouă. Realitatea arată însă altfel, provocările de a lua viața de la capăt în alt loc fiind numeroase și deloc ușoare. Condiția imigranților nu e singura temă marcantă a romanului, relațiile familiale fiind și ele în prim plan - schimbările care intervin în familii și dinamica acestora este urmărită îndeaproape. Această dinamică e interesant de urmărit pe tot parcursul acțiunii, căci dezvăluie atât schimbările majore din sânul familiilor, cât și schimbările subtile prin care trec personajele de-a lungul vieții, ajungând într-un punct din care nu mai există cale de întoarcere. 

Pachinko a stârnit multă vâlvă de la momentul apariției sale și până în prezent, fiind o carte intens mediatizată și omniprezentă în topuri, pe canalele de Youtube și pe rețelele sociale. Ceea ce mi-a creat niște așteptări imense legate de ea, iar romanul s-a dovedit nu atât de bun pe cât credeam că va fi. Cert e că ori am eu o problemă legată de Japonia, pentru că nicio carte a cărei acțiune se petrece în această țară nu pare să mă atragă suficient de tare (chiar dacă cultura lor mi se pare fascinantă), ori e aceeași presiune imensă care planează asupra cărților intens mediatizate de a fi extraordinar de bune, de lirice și pe placul tuturor celor care le citesc. Ceea ce, evident, e o teorie care nu prinde niciodată. Așa cum s-a întâmplat cu multe alte cărți care au schimbat vieți (spre exemplu Un bărbat pe nume Ove - pe care 50% o adoră, iar ceilalți 50% o consideră lipsită de valoare), Pachinko mi s-a părut o carte bună, o carte pe care am savurat-o, dar nici pe departe o carte atât de importantă precum o consideră criticii. 

Cartea o găsiți aici.