Milan Kundera - Nemurirea

Cunoscut pentru abordarea sa filozofică asupra tuturor marilor teme din literatură, Milan Kundera rămâne unul dintre autorii de neratat. L-am descoperit în cel mai faimos roman al său, Insuportabila ușurătate a ființei, ecranizat în 1988 cu Daniel Day-Lewis și Juliette Binoche - o reflecție profundă asupra iubirii și a căutării ei. Nemurirea abordează o altă temă fundamentală a literaturii - moartea - prin prisma destinelor a două surori, Agnes și Laura. În timp ce una este prinsă într-o căsnicie nefericită, dar refuză să-și accepte eșecul, cealaltă este mereu în căutarea unei noi provocări în materie de dragoste. 

În viziunea lui Kundera, dragostea este o metaforă frumoasă pentru teama personajelor de a dispărea din această lume fără să fi însemnat suficient de mult pentru o altă persoană. În spatele acestor povești de dragoste, se află teama de a nu fi iubit, teama de a fi uitat după moarte, teama de o singurătate care se continuă și după încheierea socotelilor cu viața. Un om care știe că este iubit are certitudinea că cineva îi va păstra amintirea vie la mult timp după ce va fi dispărut, va trăi mereu sub o formă sau alta atâta timp cât înseamnă suficient de mult pentru o altă persoană. Dar atunci când iubești fără speranță, când știi cu certitudine că moartea nu are cum să te ocolească (ea nu ocolește pe nimeni), simți povara uitării și a nepăsării încă din timpul vieții. 

"Nemurirea despre care vorbește Goethe nu are, desigur, nimic comun cu credința religioasă în nemurirea sufletului. E vorba deci de o cu totul altă nemurire, pământească, a celor ce vor rămâne după moartea lor în amintirea posterității. Oricine poate dobândi o nemurire mai mare sau mai mică, mai scurtă sau mai îndelungată, și fiecare se gândește la ea încă din anii adolescenței. [...] Se cuvine să deosebim mica nemurire, amintirea omului în mințile celor care l-au cunoscut (nemurirea visată de primarul satului morav) de marea nemurire , însemnând amintirea unui om în mințile acelora care nu l-au cunoscut personal. Există căi în viață care-l pun pe om de la bun început față în față cu o asemenea nemurire, ce-i drept, nesigură, ba chiar improbabilă, dar incontestabil posibilă : acestea sunt căile artiștilor și ale bărbaților de stat. "

Cred că marile iubiri vin mereu la pachet cu dorința de a sfida moartea, de a fi cumva etern, alături de persoana iubită. Sentimentul ăla de îndrăgosteală care te lovește dintr-odată și se transformă apoi în ceva mult mai intens, ceva ce ești convins că doar tu poți simți, are darul de a te pune serios pe gânduri. Și astfel iubirea și moartea dansează împreună, spre disperarea și neputința noastră. 

Cartea o găsiți aici.