Mihaela Apetrei - Cină cu ficat și inimă

"Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit."

Aveți în față un roman de o strălucire aparte, un tablou al grotescului și al frumosului dansând împreună, al binelui și răului călătorind spre tenebrele firii umane. Scris cu o ingeniozitate ieșită din comun, Cină cu ficat și inimă spune povestea fiecărui om care nu își găsește locul în această lume, a fiecărei ființe care se consideră inadecvată în mediul în care trăiește și nepotrivită pentru oamenii cu care interacționează. De un umor absolut fantastic, o delicatețe și o savoare care răzbat de pe fiecare pagină, romanul Mihaelei e cel mai bun thriller pe care l-am citit anul ăsta, o carte care reconfirmă direcția în care a luat-o literatura română contemporană. 

Personaj mai enigmatic că Murki nu cred să fi întâlnit - gurmand desăvârșit, îndrăgostit de toate gusturile acestei lumi, cu traume din copilărie pe care nu le poate depăși nici în viața de adult, incapabil să simtă vreo emoție autentică. Murki caută în ceilalți ceea ce el nu este capabil să simtă, trăsături pregnante ale fiecăruia pe care sunt dispuși să le împartă cu lumea întreagă. Cu cât mănâncă mai mult, cu atât devine mai imun la trăirile omenești. Murki așteaptă o viață nouă, în zadar însă. Decizia de a pune piciorul în prag o ia amintindu-și de singura persoană pe care a iubit-o vreodată și care l-a iubit la rândul ei, fără să îl judece asemenea celorlalți, fără să îi găsească vreo vină pentru ceea ce este. Moartea ei a reprezentat pentru Murki un declic, o întorsătură nefericită a vieții lui. Gras ca un porc, alunecos că un pește, Murki afișează o naivitate sau poate o detașare intenționată în privința "victimelor" sale. Cum ar putea cineva să îl învinuiască pentru că vrea să simtă fericirea pură, autentică? Cum să explici oamenilor că ești incapabil să te lași doborât de orice trăire firească? ​

Însă fiecare personaj se află într-o stare de inadecvare , de incapacitate de a se adapta într-o lume care nu îi înțelege. Fiecare își poartă durerea ca pe un scut împotriva celorlalți, reușind să o modeleze într-o mască pe care și-o pun dimineața pe chip, înainte de a înfrunta lumea. Nu doar Murki face notă discordantă în roman, deși el pare catalizatorul celorlalte personaje. Reușește cumva să îi adune pe toți în jurul său, invitându-i să îi observe viața și cusururile, deși rămâne în continuare același copil timid de altădată. Tema copilăriei revine mereu în povestea sa, căci pierderea celei pe care a iubit-o cel mai mult îl bântuie neîncetat, în timp ce lumea merge mai departe. Pentru Murki, copilăria reprezintă o frână care îl împiedică să își continue viața așa cum ar trebui, un demon care îi pândește fiecare pas și pe care nu îl poate învinge căci sentimentele nu îi sunt la îndemână. 

---

"Lipsa ei devenea tot mai apăsătoare, pe măsură ce-și lua înapoi sentimentele. Trăise ani de zile cu gândul că o pierduse, dar abia acum devenise dureros, din ce în ce mai insuportabil. Se întreba ce-o să facă mai departe, dacă suferința avea să devină și mai mare, avea să-i acapareze cu totul sufletul... Dar asta înseamnă să ai sentimente, să te bucuri, să te doară, să-ți fie frică, să-ți pese. Asta înseamnă să duci cu tine în inimă zile, luni, poate chiar ani, iubirea sau ura, teama, curajul, dorința. Cocktailul de trăiri care te face "uman" vine cu bune și cu rele, nu poți alege dintr-o grămadă doar ce-ți convine. Putea plăti prețul, voia să-l plătească, oricât de mare va fi devenit."

Abilitatea cu care Mihaela a construit acțiunea romanului e demnă de un maestru și totuși, ăsta e romanul ei de debut. Vârtejul de întâmplări și cine presărate cu ingrediente din ce în ce mai fantastice te atrag în mrejele lor atât de tare și atât de adânc, încât ți-e imposibil să mai scapi până la final. Singurul defect al acestei cărți e chiar finalul - nu mă așteptam să fie atât de optimist sau ca lucrurile să decurgă asemenea filmelor de acțiune. Credeam că își va păstra nota întunecată până la sfârșit, iar schimbarea m-a derutat și dezamăgit puțin. Cu toate acestea, deplinătatea și transparența sentimentelor umane autentice fac din acest roman unul de neratat. De asemenea, descrierea cinelor pregătite de surprinzătorul Murki și multitudinea ingredientelor folosite au reprezentat un motiv de tulburare continuă - pe tot parcursul lecturii simțeam nevoia să mă delectez cu ceva bun, ceva fin, gusturi pe care le iubesc, dar și altele noi pe care până acum nu am avut îndrăzneala să le încerc. 

​Cartea o găsiți aici.