Melanie Benjamin - Viscolul copiilor

Melanie Benjamin, autoarea romanelor de succes Lebedele de pe Fifth Avenue, Femei de Oscar, Soția aviatorului și Doamna de la Ritz, revine cu o poveste bazată pe o întâmplare reală, o poveste plină de emoție despre fragilitatea omului în fața naturii, despre curaj și instinctul de supraviețuire. Între 11 și 14 martie 1888, coasta de est a Statelor Unite a fost lovită de o furtună de zăpadă incredibil de violentă, care a blocat transporturile, a cauzat moartea a sute de oameni și a izolat orașe întregi, inclusiv New York, Philadelphia, Baltimore, Washington D.C. A fost un eveniment extrem de traumatizant, oamenii povestind despre el chiar și zeci de ani mai târziu. Furtuna a demonstrat, dacă mai era nevoie, cât este de fragil omul în fața capriciilor naturii și cât de puțin poate prevedea asemenea evenimente cu ajutorul tehnologiei. 

Pornind de la acest eveniment catastrofal, Melanie Benjamin călătorește înapoi în timp, la data de 12 martie 1888, pe Marile Câmpii din Statele Unite. Imigranții stabiliți în Nebraska și Teritoriul Dakota consideră semnele începutului de primăvară mici raze de speranță în viețile lor greu încercate. Nimeni nu bănuia că aceste firave semne de primăvară anunțau un viscol cumplit care a curmat viețile a sute de oameni. Raina și Gerda Olsen sunt amândouă învățătoare în școli sărăcăcioase, populate mai ales de imigranți. Condițiile sunt grele, resursele puține, dar cele două surori sunt pline de vise legate de un viitor mai bun. Consideră că munca pe care o fac contribuie într-o mică măsură la schimbarea vieților acestor oameni greu încercați, oferindu-le copiilor un minim de cunoștințe care să le deschidă drumul către un viitor mai bun. Viscolul le ia prin surprindere pe cele două surori, care se trezesc într-o poziție ingrată și incertă - trebuie să ia rapid o decizie de care nu depinde doar propria viață, ci și viețile copiilor pe care îi au în grijă. Deciziile surorilor sunt extrem de diferite, în doar câteva ore una dintre ele devenind o eroină pentru comunitatea din jur. 

Viscolul copiilor spune o poveste despre fragilitate, despre curajul nebănuit atunci când lumea stă să se dărâme. Efemeritatea ființei umane în fața capriciilor naturii este aproape tangibilă datorită descrierilor autoarei, dar se poate dezvolta rapid într-o forță de necontestat. Omul, obișnuit cu superioritatea sa, credul și convins că este stăpânul absolut al universului din care face parte, ignoră cu bună știință semnele dezastrului până când este prea târziu. Încrederea omului în propriile forțe și aparența unui control asupra lucrurilor care i se întâmplă îl lasă expus în fața primejdiilor, în fața unei naturi care își cere tributul din când în când, măturând totul în calea sa. 

Cartea o găsiți aici.