Într-o dimineață, trei tineri pleacă la o partidă de surfing. Pe drumul de întoarcere spre casă, epuizați de energia valurilor, sunt implicați într-un accident de mașină pe un drum pustiu. Unul dintre ei, cel care nu purta centura de siguranță, este aruncat afară din mașină și va ajunge la spital în moarte cerebrală. Romanul documentează următoarele 24 de ore din viața lui și are în centru transplantul de inimă la care va fi supus. Tragedia sa va lăsa în urmă o viață renăscută - inima lui va bate în pieptul unei femei care aștepta cu disperare o a doua șansă. Cartea urmărește tot procesul în desfășurare - de la declararea morții cerebrale, anunțarea familiei și cererea consimțământului pentru donarea de organe până la momentul final, în care aceasta pleacă spre noul locatar, Moartea e întotdeauna tragică pentru cei rămași în urmă, în special când e vorba despre moartea violentă a unei persoane tinere, care avea toată viața la dispoziție. Autoarea e foarte bine documentată în legătură cu acest proces, prezentând perspectivele tuturor celor implicați și transformând birocrația acestui demers într-o metaforă care îți va smulge lacrimi. Subiectul donării de organe este unul sensibil, dar care ar necesita mult mai multă promovare și informare pentru persoanele care ar putea contribui. Nu este cel mai ușor de abordat subiect atunci când o persoană suferă, în special pentru părinții care tocmai și-au pierdut copiii într-un mod tragic. Nu este ușor de gestionat o situație în care sunt implicați atât cei care au suferit o mare pierdere, cât și cei care așteaptă de mulți ani o șansă de a trăi. Nu știu cât de bine stau francezii la capitolul donatori, dar știu că la noi în țară situația este dramatică. Poate din lipsa unei informări corespunzătoare, poate din lipsa educației medicale, stăm foarte prost la capitolul acceptare și înțelegere. E evident că vorbesc în necunoștință de cauză (nu am trecut prin așa ceva, nu știu cum aș reacționa într-o situație de genul acesta), însă mi se pare un subiect despre care nu se vorbește suficient. Oamenii încă sunt reticenți, iar când durerea te atacă din toate părțile e mult mai dificil să iei o decizie.
Poate cea mai ingenioasă idee de a atrage atenția asupra importanței donării de organe a avut-o un om de afaceri din SUA, care și-a îngropat o mașină în valoare de sute de mii de dolari în stare de perfectă funcționare. Scandalizați, oamenii au întrebat de motivele din spatele acestui gest, iar omul le-a răspuns simplu că ar trebui să fie mai șocați de faptul că se îngroapă atâtea organe capabile să salveze vieți în loc de soarta unei mașini scumpe. Concluzia acestui gest a fost că punem prea mult preț pe lucruri, iar pe oameni prea puțin. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|