Matt Haig - Biblioteca de la Miezul Nopții

Dacă ai avea o singură șansă de a-ți schimba viața, cum ai proceda? 
Dar dacă ai avea o infinitate de șanse? 

Nora Seed are multe regrete. Viața ei nu e deloc așa cum și-a imaginat-o în adolescență, visele ei au pierit rând pe rând, iar persoanele pe care le-a iubit nu mai sunt prezente. Având o slujbă mediocră în orașul natal, un motan și niciun prieten, Nora simte că existența ei nu are niciun sens. Pare că se îndreaptă cu repeziciune spre final. Și pentru ca totul să capete o alură de tragedie, o serie de evenimente nefericite o conving pentru totdeauna că vrea să moară. Vrea să părăsească această viață în care doar suferința îi mai stă alături, în care toți oamenii de care îi pasă o ignoră cu bună știință sau o învinuiesc pentru propriile eșecuri. 

După o doză serioasă de antidepresive, Nora ajunge într-un loc ciudat numit Biblioteca de la Miezul Nopții. Nu știe dacă e vie sau moartă, dacă va ieși vreodată din acest loc și cu ce scop a ajuns aici. Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, în Bibliotecă apare doamna elm, fosta bibliotecară a școlii în care a învățat Nora. Aceasta o lămurește despre motivul pentru care a ajuns în acest loc - Biblioteca este infinită, plină de rafturi nesfârșite cu cărți. Fiecare carte reprezintă o posibilă viață pe care Nora nu a trăit-o. Așadar, are infinite posibilități de a schimba ceva, de a lua rând pe rând toate regretele care o macină pentru a le transforma în șanse. Aventura ei e pe cale să înceapă, iar Nora speră că va găsi o soluție la toate problemele sale. 

Ceea ce va descoperi Nora pe parcursul tuturor vieților posibile e că fiecare om face ce poate, atunci când poate. Nu există viață perfectă sau lipsită de durere. Nu există om care să nu fie chinuit de dezamăgiri, lipsuri sau regrete. Nu există decizie corectă sau greșită. Nu există decizie care să nu influențeze și viețile altora, lucru pe care nu îl putem anticipa. Oricât de tare ne-ar marca anumite experiențe, oricâte regrete am avea legate de lucrurile pe care nu le-am făcut sau am fi putut să le facem mai bine, viața pe care o trăim nu are nevoie de schimbare, ci doar de o nouă perspectivă.

"Și cu toate astea, poate că așa erau toate viețile. Poate că, în cele din urmă, așa sunt chiar și viețile perfecte și aparent intense. O profundă dezamăgire, monotonie, durere și rivalitate, punctate ici și colo de miracole și de o frumusețe fulgerătoare. Poate că doar asta conta. Să fii lumea însăși, să fii martor la manifestarea ei." 

Biblioteca de la Miezul Nopții concurează pentru locul întâi cu celălalt roman scris de Matt Haig pe care l-am adorat de la prima până la ultima pagină - Cum să oprești timpul. Este o carte atât de sensibilă, de reală și de edificatoare, încât a fost lectura perfectă pentru această perioadă complicată în care fiecare decizie pe trebuie să o luăm este de zece ori mai dificilă. Oamenii sunt ființe schimbătoare, predispuse greșelii și presate de societate să caute perfecțiunea. Într-atât de mult ne focusăm atenția pe dorințele celorlalți, pe proiecțiile lor asupra vieții noastre, încât uităm să trăim. Există experiențe sau oameni care ne marchează pentru totdeauna și singurul lucru pe care putem să-l facem este să mergem mai departe, purtând în suflet un regret infinit. Ceea ce nu știm sau nici măcar nu bănuim este că toate se întâmplă cu un motiv, că toate lecțiile dureroase și lacrimile din miez de noapte au un scop. Iubirea și durerea ne mențin vii, ne ajută să trăim în loc să supraviețuim. 

Cartea o găsiți aici.