Marius Albert Neguț - 1877 : Portretul unei iubiri desăvârșite

În pragul Războiului de Independență din 1877, doi tineri se îndrăgostesc iremediabil. Orbiți de pasiunea nou descoperită și fiorii primei iubiri, își consumă iubirea chiar sub ochii vigilenți ai părinților și a unei dădace mai atentă decât un vultur. Fundalul iubirii lor este plin de plimbări lungi prin natură, discuții care durează ore întregi, partide de vânătoare și emoții care îi lasă fără suflare. Deși sunt tineri și naivi, știu deja că au găsit ceea ce visează orice om - un suflet-pereche, o sursă de fericire pentru o viață întreagă. Războiul îi obligă să se maturizeze rapid - el pe câmpul de bătălie, iar ea ca soră de caritate, în slujba celor răniți. Despărțirea îi aruncă într-un univers complet nou, în care nu-și mai găsesc locul, în timp ce lumea din jur se prăbușește treptat. Dorul, simțit pentru prima dată la intensitate mare, este singurul care îi mai ține în viață zi după zi. Gândurile, temerile, incertitudinea legată de viitorul lor - toate îi chinuie în fiecare clipă în care sunt departe unul de celălalt. În ciuda tuturor riscurilor la care se supune, domnița pleacă în căutarea iubitului ei, chiar de-ar fi ultimul lucru pe care îl face pe acest pământ... 

Amintind de Invitația la vals a lui Mihail Drumeș, 1877 este o carte-document despre perioada Războiului de Independență și o poveste de dragoste care sfidează timpul. Un roman care îndeamnă la visare datorită purității, curajului și demnității oamenilor care trăiau pe atunci, datorită valorilor în care credeau cu tărie și pe care le respectau cu sfințenie, a peisajelor sociale și a felului în știau să se bucure de orice lucru mărunt. Războiul, cu toate pericolele sale văzute și nevăzute, îi pune la încercare pe oameni din toate punctele de vedere, dar marea majoritate își asumă responsabilitățile cu mândrie, dorind să contribuie la finalul acestei perioade tulburi. Se simte o melancolie profundă pe fiecare pagină dedicată celor doi îndrăgostiți, un dor nestins care le dă puterea de a continua. Iubirea era pusă pe un piedestal în acele vremuri, fiind singurul vis la care putea ajunge aproape orice om. Iubirea era pentru o viață întreagă și se construia treptat, prin priviri, discuții, atingeri timide. 

Citind acest roman, ai impresia că asiști la dezvăluirea unui lumi dispărute, una în care oamenii aveau prea puțin și se bucurau aproape întotdeauna. O lume care strălucește mai puternic decât cea în care trăim azi, o lume care se baza pe valori și în care oamenii erau mai apropiați unul de celălalt, puneau mai mult preț pe interacțiune, pe sentimente, pe viață pur și simplu. 

Cartea o găsiți aici.