Oona Lockhart are aproape nouăsprezece ani și o viață întreagă înainte. Este sfârșitul anului 1982, iar Oona sărbătorește un nou început alături de iubitul ei și cei mai buni prieteni. Este măcinată de gânduri din cauza unei decizii importante pe care trebuie să o ia, dar e convinsă că totul se va aranja într-un final. Începe numărătoarea inversă, iar Oona se simte extrem de amețită, tot corpul îi vibrează și leșină imediat după ce toată lumea rostește UNU. Se trezește într-o casă străină, într-o stare asemănătoare cu mahmureala, confuză, fără să înțeleagă prea bine ce s-a întâmplat. Realitatea o lovește în moalele capului, odată cu apariția lui Kenzie, asistentul său personal. Oona este mai bătrână cu 32 de ani, iar casa elegantă, plină de obiecte de artă și mobilă scumpă, este căminul ei. Kenzie începe să îi povestească, cu precauție, că are capacitatea de a călători în timp. Fiecare Revelion o va duce într-un an al vieții sale. dar nimeni nu știe care va fi acesta. Fiecare sfârșit de an reprezintă un nou început și o nouă realitate de explorat. Confruntată cu viața sa imprevizibilă, dar totodată magică, Oona învață în fiecare an ceva nou despre sine. Învață să se lase purtată prin viață, să își accepte greșelile cu toate consecințele aferente, să se iubească mai mult și să-i iubească pe cei care i-au rămas alături. Atunci când realizezi că timpul este un dar, un privilegiu de care nu mulți au parte, înveți în cele din urmă să trăiești în prezent. Să fii în prezent, să te bucuri, să profiți de fiecare moment care ți se oferă și să lași trecutul în trecut. Golurile se vor umple în fiecare an, demonstrându-i lui Oona că viața este plină de surprize, iar unele drumuri ne-au fost menite de la bun început. Oona se confruntă cu pierderea, cu dezmăgirea, cu dragostea în forma ei cea mai pură, își vede visele din adolescență devenite realitate și își satisface cele mai costisitoare plăceri. Fiecare an o determină să se bucure de o anumită parte a vieții sale, să accepte inevitabilul, disparițiile oamenilor dragi. Fiecare călătorie are un punct de plecare bine stabilit, dar nu și o destinație. Timpul este imprevizibil, viața este imprevizibilă, iar deciziile mici, cele de zi cu zi, au un impact mult mai răsunător decât cele importante. Oona mi-a adus aminte de Nora, personajul din cartea lui Matt Haig, Biblioteca de la miezul nopții. Ambele romane ajung la aceeași concluzie - nu există un mod universal valabil în care să îți trăiești viața. Tot ce poți să faci e să mergi înainte cu mintea și sufletul deschise. Margarita Montimore scrie despre timp și trecerea lui inevitabilă, cu umor, melancolie și pe alocuri tristețe. Povestea lui Oona nu este una obișnuită, dar ne readuce aminte cât de important este prezentul. În majoritatea zilelor noastre, suntem mult prea preocupați de un viitor pe care ni-l imaginăm mult mai bun sau de un trecut pe care nu-l putem repara. Nu trăim în prezent aproape niciodată, căci mereu intervine un lucru de făcut, o sarcină de îndeplinit, planuri peste planuri pentru alte timpuri, gânduri despre trecerea timpului până la un anumit eveniment. Suntem mereu în așteptarea altor zile, altor ani, altor vremuri... Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|