Marco Missiroli - Fidelitate

Carlo și Margherita formează, în aparență, un cuplu fericit. Se iubesc, se apreciază și se respectă unul pe celălalt, dar fiecare dintre ei are dorințe ascunse, care depășesc cu mult limitele dormitorului lor și a scopurilor comune. Carlo tânjește după una dintre elevele sale, iar Margherita este fermecată de terapeutul său, Andrea. Viața reală, plină de promisiunile unui viitor luminos, confortul traiului alături de un om pe care îl iubești și care te iubește la rândul lui vor întâmpina dificultăți pe măsură ce dorințele încep să capete putere și să iasă la iveală din ce în ce mai des. Ce îi ține cu adevărat împreună? E suficient[ iubirea pentru a șterge totul cu buretele? Se cunosc cu adevărat unul pe celălalt, cu toate părțile personalităților lor? Sunt capabili să se iubească la fel odată ce toate fațetele sunt dezvăluite?

Într-o lume plină de tentații, iubirea își găsește cu greu curajul de a prinde aripi și de a trece cu adevărat peste încercări. Iubirea e la fel de efemeră la ultimul model de telefon care mâine va fi înlocuit de ceva mai bun, mai performant, mai subțire. Iubirea e ca restaurantul la care vrea să meargă toată lumea și la care trebuie să aștepți două luni pentru a face rezervare - după ce ai ajuns acolo, îți dai seama că mâncarea nu e atât de bună precum se zvonește, chelnerii nu sunt suficient de atenți și toată așteptarea a fost în zadar. Și dacă totuși, iubirea reușește să învingă obstacolele sociale, va fi supusă mereu unei noi serii de încercări, care vor apărea sub diverse forme (un bărbat/femeie mai bun/ă, mai inteligent/ă, mai potent/ă financiar etc.) . 

Fidelitate e despre noi înșine și despre cum ne adaptăm iubirii atunci când apare în viața noastră. Când am găsit în sfârșit tot ce am visat vreodată, apar noi probleme - cum să păstrăm ceea ce avem, cum să renunțăm la părțile întunecate ale caracterului nostru pentru ca celălalt să vadă doar lumina, cum să iubim cu aceeași intensitate mereu. Dacă există vreo certitudine în peisajul iubirii, aceea e schimbarea. În funcție de experiențe, oamenii se schimbă - li se schimbă dorințele și visele, perspectivele și realizează că cel de lângă ei a rămas la același nivel sau că își dorește cu totul și cu totul alte lucruri. Sau poate că apare o persoană nouă, iar marea iubirea devine dintr-odată doar o amăgire care durează de prea mult timp. 

Nu știu ce valoare mai are fidelitatea într-o lume care pare dispusă să facă orice pentru a reuși sau dacă iubirea va învinge întotdeauna. Oamenii par să-și piardă tot mai des compasul moral și să-și dorească lucruri materiale în pofida celor considerate azi de o efemeritate stranie. Nu mai există certitudini în niciun aspect al vieții umane, nici măcar în carieră, însă ea pare un teren mult mai sigur decât cel al iubirii, mereu schimbător, mereu în căutare de noutate. 

Cartea o găsiți aici.