Lulu Miller - De ce peștii nu există. O poveste despre iubire, pierdere și ordinea ascunsă a vieții

David Starr Jordan a fost un om profund pasionat de știință și de lumea naturală, obsedat de ordine și de o disciplină care să planeze asupra tuturor proiectelor sale. A descoperit aproape o cincime din speciile de pești pe care îi cunoaștem în prezent, i-a documentat temeinic, dar Universul părea să-i joace mereu feste. Mare parte din colecția sa a fost distrusă într-un incendiu și în timpul cutremurului din 1906 din San Francisco, dar cu toate acestea Jordan a continuat să muncească și a refuzat să se lase descumpănit de festele destinului. A fost un om ambițios chiar și în confruntarea cu haosul incontrolabil. Povestea sa, care are mult mai multe ramificații, conține un mesaj profund despre caracterul uman și atitudinea în fața lucrurilor pe care nu le putem controla. Autoarea a devenit aproape obsedată de viața acestui om și pe măsură ce îi citește autobiografia, destinul său se împletește cu cel al omului de știință, dezvăluind atât fragilitatea vieții, cât și nenumăratele feluri în care putem renaște. 

Ființa umană este vulnerabilă în fața multor lucruri. Unele dintre ele pot fi controlate, altele mai puțin. Pe măsură ce vulnerabilitățile se risipesc și rămân doar câteva în fața cărora omul se mulțumește să ridice din umeri și să meargă mai departe, acesta capătă o putere care îi permite să creadă că poate controla ceea ce se întâmplă în jurul său. Dar nu este adevărat. La fel ca moartea, probabil singura certitudine a vieții, haosul este pretutindeni și ajută lumea să se dezvolte. Cele mai mari descoperiri sau schimbări din lume au fost determinate de haos, de tumultul neîntrerupt care ne face planurile țăndări și ne îndeamnă să trăim pur și simplu clipa. Nu putem controla aproape nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru, oricât de tare ne-am minți. Iar acest gând, că indiferent ce am face totul se află la mâna destinului sau a unei forțe invizibile, e înspăimântător și derutant pentru creierul uman. Probabil că ne naștem cu o dorință de a controla cât de cât ceea ce se întâmplă cu noi sau o dobândim după ce devenim adulți, lucrurile se complică, iar noi suntem din ce în ce mai descumpăniți de felul în care evoluează lucrurile. Probabil că având un oarecare control, avem impresia (greșită?!) că totul se va termina cu bine, că vom fi fericiți, că toate au o rezolvare. Dar din (ne)fericire, nimic nu are o garanție pe lumea asta. Totul se poate schimba în orice clipă. 

De ce peștii nu există a pornit ca o confesiune despre vulnerabilitate, despre anxietațile cu care învățăm să trăim și s-a încheiat cu o concluzie benefică pentru fiecare ființă umană - haosul face parte din viață ; haosul determină schimbări, dar odată cu el, apar și lucruri bune, lucruri care ne ajută să creștem și să ne transformăm. Autoarea mărturisea într-un interviu că îi este foarte frică să nu-i piardă pe cei pe care-i iubește, iar teama asta aproape o paralizează și nu știe cum să se confrunte cu ea. Această anxietate, provenită probabil din copilăria în care părinții au fost concentrați pe sora ei bolnavă, a provocat-o să scrie această poveste, să încerce să înțeleagă mecanismele acestei dorințe de a controla ceea ce e important pentru noi. Dar adevărul e că în marea schemă a lucrurilor, suntem prea puțin importanți, iar haosul lucrează în fiecare zi. Dacă vreți puteți să-i spuneți destin sau soartă sau forță superioară, dar cred că lucrurile menite să se întâmple se vor întâmpla întotdeauna, indiferent de drumurile lăturalnice pe care ne abatem. 

Cartea o găsiți aici.