Luke Allnutt - Al nostru este cerul

Aparent, au totul. O familie frumoasă, un copil sănătos și fericit, zile pline de însemnătate. Sub această aparență se ascund multe frustrări, probleme nerezolvate și diferențe de opinii care ies la suprafață odată cu boala necruțătoare care își face lăcaș în trupul fiului lor. Confruntați cu adevăratele tragedii ale vieții, cu problemele a căror rezolvare uneori nu există, cei doi părinți îndurerați sunt nevoiți să-și revizuiască toată viața de până atunci, să stea față în față cu ei înșiși și unul în fața celuilalt pentru a putea să lupte în cea mai dură bătălie. 

Al nostru este cerul spune povestea unui cuplu aparent perfect, care se destramă secundă cu secundă atunci când viața decide să le dea o lecție. Un roman despre pierdere, dragoste, suferinţă şi sacrificiu, despre toate luptele pe care le duci împotriva destinului ştiind din start că nu ai prea multe şanse, despre devotamentul absolut faţă de propriul copil şi deznodăminte sumbre. Toate acele lucruri mici, banale, pe care nu le observi se transformă brusc în adevărate evenimente, atunci când timpul e limitat. Tot ce ai trăit devine neînsemnat, iar secundele capătă brusc valoare în faţa inevitabilului. Lecţii pe care nu vrei să le înveţi niciodată devin acum parte din viaţa ta şi eşti nevoit să le faci faţă. să mergi mai departe, să zâmbeşti şi să răspunzi politicos ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. 

L-am parcurs cu greu şi mi-a sfâşiat inima de prea multe ori până la final. E o poveste dură, în care timpul nu iartă, nu aşteaptă şi nici nu întreabă dacă a fost suficient. Timpul doar încheie un ciclu, deschizând un altul, care nu promite nici fericirea, nici vindecarea. Ştiu că în ultimul timp cărţile despre cancer au devenit un fel de modă, oferind perspective diferite asupra oamenilor care luptă cu el, ce înseamnă timpul pentru ei şi cum se împacă cu sfârşitul atunci când acest soseşte prea curând. Însă nicio carte nu ar putea descrie adevărata disperare din spatele acestei boli, sentimentele celor implicaţi şi metodele de a lupta. Al nostru este cerul are o versiune mai realistă faţă de alte romane cu acelaşi subiect - nu se rezolvă totul cât ai bate din palme, iar vulnerabilitatea personajelor se simte în fiecare frază, precum şi lucrurile nespuse dintre cei doi soţi, care ies la suprafaţă rând pe rând, ameninţându-i din umbră şi înghiţind toată dragostea trăită până mai ieri. 

Nu vă spun să o citiţi, nici să nu o citiţi. Încă am sentimente amestecate în legătură cu ea şi asta se întâmplă de obicei cu cărţile care îmi lasă urme pe suflet, care mă bântuie în timp ce citesc altceva şi pe care apoi le recomand tuturor, ca şi cum ar fi scrise de mine. Nu e cea mai soft poveste, nici cea mai bună, dar e una care te zguduie din temelii. De mai multe ori. 

​Cartea o găsiţi aici. 

---