Considerată una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane, Ludmila Ulițkaia debutează în 1995 cu romanul Soniecika , care îi asigură notorietatea și îi deschide drumul pentru următoarele povești publicate : Medeea și copiii ei, Înmormântare veselă, Minciunile femeilor, Imago, Scara lui Iakov etc. Ulițkaia scrie despre viață, fără menajamente sau scuze inutile, despre micile și marile drame și bucurii cotidiene, așa cum se întâmplă de obicei. Evident că în spatele acestor întâmplări obișnuite se ascunde multe taine pe care cititorul este invitat să le descopere sau să le ghicească, în special când vine vorba despre personajele feminine. Femeile din cărțile ei sunt păstrătoare de taine, misterioare, pline de pasiune, timide, dornice de aventură sau în căutarea dragostei - nici mai mult, nici mai puțin decât femeile din viața noastră, pe care le cunoaștem atât de bine și le apreciem sau le disprețuim, în funcție de caz. Cele trei micro-romane din aceste volum sunt reprezentative pentru scriitura Ludmilei, oferind cititorului o gamă largă de personaje, experiențe și emoții. Nu o citisem până acum pe Ulițkaia și nu înțelegeam de ce impresionează atât de mult, însă stilul plat, care curge nestingherit, sare de multe ori spre o realitate virtuală și revine în prezent la fel de repede, oferind acțiunii o notă aparte, iar personajelor mai multă claritate și transparență. Soniecika este o bibliotecară ștearsă, îmbrăcată în haine lălâi, timidă și tăcută. Este aproape un clișeu, femeia obsedată de cărți, care trăiește doar pentru a citi și a respira prin poveștile pe care le citește. Căsătoria cu Robert Viktorovici, un pictor afemeiat, nu îi aduce împlinirea la care se aștepta sau dragostea desprinsă din cărți la care visa de mult timp. Însă ea se adaptează la ceea ce i se întâmplă, considerând că e nevoie de sacrificiu pentru a duce mai departe o căsnicie și a face față necazurilor care nu întârzie să apară. Soniecika este exemplul femeii supuse, care nu iese din cuvântul soțului său și care, prin căsătorie, pierde tocmai lucrul care îi înfrumuseța cât de cât viața - lectura. Căci o soție devotată nu mai are timp să citească la fel de mult ca înainte, iar cărțile oricum nu au nicio legătură cu realitatea. Încetul cu încetul, se pierde în obligații și probleme de zi cu zi, soțul ei devenind figura dominantă a familiei. Puțina alinare de care va avea parte va fi fetița sa, Tania, altfel dând dovadă de aceeași fidelitate față de soțul său, chiar și în cele mai negre situații.
Alik, un artist rus stabilit la New York, își trăiește ultimele zile. Chinuit de o boală care îl paralizează lent, este mai mult un observator al acțiunii decât personaj principal. Înmormântare veselă este perspectiva sa asupra femeilor care îi stau alături, care nu contenesc să se învârtă în jurul lui, satisfăcându-i nevoile urgente și având grijă să plece spre lumea celor drepți cu sufletul încârcat de amintiri frumoase. Iar Minciunile femeilor reprezintă o perspectivă asupra realităților pe care ni le creăm din dorința de a impresiona, a visa pur și simplu sau a stabili conexiuni cu anumiți oameni. Format din șase povestiri a căror personaje se intersectează, romanul se petrece la granița dintre ficțiune și realitate și urmărește niște oameni pentru care visul e singura modalitate de a trăi cu adevărat, singurul mod prin care pot rămâne normali și funcționali. Diversele perspective asupra vieții, simplitatea cu care scrie, dar și multitudinea detaliilor fac din Ulițkaia o scriitoare de neratat. Un scriitor adevărat nu-și judecă niciodată personajele, ci încearcă să le pună în valoare în pofida defectelor sau a lipsurilor acestora. Ceea ce transmite Ulițkaia prin scriitura ei e tocmai această diversitate, prezentă astăzi în toate aspectele vieții noastre, în special în relațiile cu ceilalți. Oamenii jonglează în fiecare zi pentru a putea rămâne sănătoși la cap, fericiți sau împliniți din punct de vedere profesional. Omul rămâne o enigmă atât pentru el însuși, cât și pentru cei cu care intră în contact. Deși am privit acest roman ca pe o celebrare a misterului feminin, pe parcursul lecturii mi-am dat seama că această doză de mister, de inexplicabil o avem cu toții, indiferent de gen. Acel twist care ne îndeamnă să luăm decizii pripite, să ne sacrificăm sau să luptăm atunci când totul e pierdut va face parte mereu din caracterul uman, sporindu-i farmecul și stârnind curiozitatea. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|