Lorenzo Marone - Mâine poate am să rămân

Cu un nume deosebit și o personalitate contradictorie, Luce di Notte (lumină de noapte) este o tânără avocată din Napoli, cu o mulțime de probleme, frustrări și revolte. Crescută de o mamă conservatoare, cu un tată aventuros și...absent, Luce privește lumea din jur cu ochi bănuitori, fiind convinsă mereu că ceva rău e pe cale să se întâmple. Slujba ei, relațiile, viața de familie, orașul în care locuiește - totul e greșit, plin de dificultăți și momente enervante, echilibru nefiind un cuvânt care să apară în dicționarul lui Luce. În spatele platoșei dure pe care o afișează în lume, se află o personalitate extrem de sensibilă și fragilă, un copil care nu a încetat să-și pună întrebări în legătură cu plecarea tatălui său. 

Luce este prezentată ca o anti-eroină, nu tocmai genul de femeie fatală care întoarce capete pe stradă și nu știe cum să-și distribuie atenția către nenumăratele persoane care îi caută compania. Puținele persoane alături care își petrece zilele sunt șeful ei, Arminio Geronimo, un bărbat care nu își acceptă vârsta și vecinul său, Don Vittorio, un bărbat cândva activ, țintuit acum într-un scaun cu rotile. Ultima relație a lui Luce tocmai s-a încheiat, la fel ca multe altele înaintea sa. Abandonul tatălui reprezintă principalul motiv pentru care se simte atrasă de persoane indisponibile emoțional, persoane care ajung s-o dezamăgească și să plece. Aceste despărțiri nu sunt tocmai tragice pentru Luce, căci nici ea nu știe ce înseamnă o relație adevărată, deschiderea totală dintre doi oameni. Nimeni nu i-a vorbit despre aceste lucruri, nimeni nu a îndrumat-o și nu i-a spus că dragostea poate fi copleșitoare, dureroasă, dar că merită orice efort. 

Dar viața lui Luce se schimbă într-un mod surprinzător atunci când i se atribuie un caz pentru custodia unui minor. Acest copil, cu care părinții săi jonglează fără milă, răzbunându-se unul pe celălalt prin orice mijloc pe care îl au la dispoziție, îi va arăta avocatei o nouă perspectivă prin care poate privi viața. Inteligent, sensibil și plin de viață, copilul are vise mari, în calea cărora nu stau nici măcar părinții săi duși cu capul. Iar Luce va înțelege în sfârșit de ce ia anumite decizii care o fac nefericită, de ce se agață de cei mai nepotriviți oameni și va încerca să descâlcească ițele copilăriei sale. Viața se va dovedi plină de surprize, de frumusețe și speranță. 

Scrisă cu căldură și blândețe, cartea explorează imperfecțiunea umană, relațiile de familie și conexiunile dintre oameni, conexiunile care se nasc în ciuda diferențelor de opinii și perspectivă. Iar odată cu apariția puștiului extrem de înțelept pentru vârsta lui, romanul explorează viața dintr-un unghi diferit, oferindu-i eroinei o altă perspectivă, una prin care se poate vedea așa cum e, cu calități și defecte, cu greșeli și decizii bune. Un copil va avea mereu o sinceritate debordantă, greu de gestionat pentru majoritatea adulților cu care intră în contact, o viziune clară și concisă asupra lumii în care trăiește, o ușurință de a lua lucrurile așa cum sunt. Adulți fiind, ne este mult mai greu să distingem nuanțele unei situații sau ale unei relații cu o persoană pe care o considerăm potrivită pentru noi. Dar adevărul se află întotdeauna în fața ochilor noștri, realitatea nu se ascunde, indiferent cât de tare ne-am minți. 

Cartea o găsiți aici.