Lisa Strømme - Doamna Nobel

Alfred Nobel a fost inventator, chimist și om de afaceri. A inventat dinamita și fundația care acordă celebrele premii celor suficient de inteligenți pentru a revoluționa medicina, literatura, chimia sau economia. A fost un om profund dedicat muncii sale, dar incapabil să gestioneze alte părți din viața sa la fel de bine ca munca. Un om ca oricare altul, supus incertitudinilor și temerilor, capriciilor și anxietății, supus greșelii. Doamna Nobel surprinde relația dintre Alfred Nobel și Sofie Hess, o fată pe care a cunoscut-o într-o florărie din Baden. 

Deși era înconjurată de frumusețe, Sofie își ura munca. Simțea că viața i-ar putea oferi mai mult, că dincolo de atmosfera liniștită din micul orășel lumea are mult mai multe de oferit, un infinit de posibilități. Alfred vede în ea un potențial neexplorat, o îndeamnă să studieze și să își caute calea, o duce la Paris și îi oferă acces la tot luxul pe care până atunci tânăra nu îl cunoscuse. Îndrăgostită deja fără speranță, Sofie încearcă să se convingă că secretul ei nu va ieși la iveală. Dar relația cu Alfred nu e tocmai ce și-a imaginat - acesta are perioade de intensă depresie, remușcări legate de invenția sa și consecințele ei asupra oamenilor, o durere profundă îi macină existența, momente în care se îndepărteazâ cu totul de lume, ca și cum nimic nu ar mai conta. De fiecare dată, dragostea și grija lui Sofie îl aduc înapoi pe linia de plutire, însă nimic nu o poate pregăti pentru următorul moment de disperare. Dragostea lor se transformă, trecând peste obstacole an de an, iar într-un final, Albert decide să transforme în realitate sfaturile lui Sofie. Așa se naște celebra fundație care celebrează în fiecare an cele mai strălucite minți din diverse domenii. Alfred însă, se întreabă mereu dacă acest lucru va fi de ajuns pentru ca lumea să nu-l mai considere un criminal... 

Doamna Nobel îl înfățișează pe unul dintre cei mai străluciți oameni de știință drept o persoană absolut normală, un caracter firav care iese la iveală atunci când nu e nimeni prin preajmă. În ciuda inteligenței și a ideilor geniale pe care le-a avut, a moștenirii de care lumea se bucură și în ziua de astăzi, a standardelor pe care le-a impus prin fundația sa, Alfred Nobel a fost măcinat de depresie, necazuri și nenumărate obstacole. A fost lipsit de apărare în fața iubirii și la fel în toate momentele în care a fost pe cale să o piardă, lipsit de încredere atunci când lumea a început să-l judece pentru invențiile sale, lipsit de dorința de a mai lupta contra prejudecăților. Lumea a fost un imens teren de joacă pentru el și el a zărit potențial peste tot, chiar și acolo unde acesta era invizibil. A dorit să-și aducă contribuția la îmbunătățirea acestei lumi și, într-o mare măsură, a reușit. Numele lui va fi mereu asociat cu excelența, performanța și standardele înalte. Dar în intimitate, era un om absolut normal. iar romanul se concentrează pe această parte a sa, una nevăzută pentru publicul larg și cei care îl admirau. Pe latura umană și profund vulnerabilă, pe latura care iubea cu patimă și uneori suferea din dragoste, pe latura supusă greșelii, măcinată de gânduri și nesiguranță. 

Cartea o găsiți aici.