Linia dintre loialitate și trădare (Mattias Edvardsson - O familie aproape normală)

Pentru fiecare om din lumea asta, există un grup de persoane care reprezintă mai mult decât se poate descrie în cuvinte. Oamenii pentru care ar face orice (la propriu), oamenii pentru care s-ar sacrifica fără să stea pe gânduri sau și-ar da viața într-o clipită. Dacă vreodată s-ar ajunge la o situație disperată (ipotetic vorbind) am călca în picioare lumea întreagă pentru a-i salva pe cei preaiubiți. Dar dacă într-adevăr viața ne-ar pune într-o situație fără scăpare, cât de departe am fi dispuși să mergem pentru a-i salva? Cât din noi înșine am fi dispuși să pierdem pentru a ne salva familia?

Familia imaginată de Mattias Edvardsson se află într-o situație disperată, care îi obligă pe toți membrii ei să se reseteze din temelii, să-și reconsidere principiile și lucrurile în care cred cu adevărat. O adolescentă de 19 ani este acuzată de crimă. Și totul se destramă pentru familia aparent perfectă, pe care o admiră toată lumea. Baza solidă a relației dintre soți se prăbușește încetul cu încetul, dovedindu-se fără îndoială că fiecare dintre ei este gata să-l sacrifice pe celălalt pentru a-și salva copilul. Singura constantă a acțiunii e iubirea pentru Stella, fiica lor perfectă, pe care au dezamăgit-o constant de-a lungul ultimilor ani și care a acționat în consecință. Faptele ei, izbucnirile și revolta au fost reacții absolut normale, tipice unui adolescent derutat, care nu s-a decis încă ce vrea să facă cu viața lui. Christopher Olsen, bărbatul șarmant, bogat și fără limite este victima crimei care le-a zguduit comunitatea. Nu o victimă oarecare, ci un om care se învârtea în cercuri înalte, influența lui fiind suficient de largă pentru ca moartea lui să atragă atenția jurnaliștilor și al tuturor membrilor comunității. Nu m-am îndoit nicio clipă că Stella l-a ucis. În spatele imaginii perfecte, Chris era un om obsedat de control, obișnuit ca lumea întreagă să îi stea la picioare și să îi execute ordinele. Iar ceea ce Stella urăște cel mai mult pe lume e să se afle la mila altuia, să urmeze regulile impuse de alții. Chris nu avea să fie mai mult decât o aventură de-o vară, o idilă care să o țină ocupată înainte de călătoria în Asia, pe care o plănuise cu mult timp înainte. Însă în scenă intră și Amina, cea mai bună prietenă a Stelei. Fascinația bărbatului matur se revarsă asupra celor două adolescente, amenințând să le distrugă planurile de viitor. Nu mai e mult și lucrurile se complică definitiv. Vor fi în stare cei doi părinți să își salveze fiica? Va fi Amina capabilă să meargă mai departe, în timp ce prietena ei se află într-o celulă murdară, așteptând un verdict fatal?

O familie aproape normală este un roman dureros de sincer. Stilul autorului este unul direct, brutal, fără ocolișuri sau jumătăți de măsură. Suspansul este menținut suficient timp pentru a te prinde în mreje, dar la un moment dat totul devine limpede ca apa de izvor. Adevărul are modalitățile lui de a se insinua printre minciuni și secrete. Scrisă din trei perspective diferite, cartea prezintă versiunea fiecărui membru al familiei, filtrele lor arătând trei universuri diferite în care fiecare se chinuie să îi înțeleagă pe ceilalți. Nu e greu de intuit motivul din spatele crimei sau ceea ce s-a întâmplat de fapt, autorul provocându-și cititorii să reflecteze adânc și să își pună o mulțime de întrebări legate de dragoste, iertare și sacrificiu. Fiecare ascunde câte ceva, un secret mai mult sau mai puțin important. Toți se luptă cu prejudecățile celor din jur, cu principiile în care cred și cu demonii din interior. Niciunul nu știe dacă va fi capabil să lupte până la capăt, să se sacrifice suficient pentru ca ceilalți să fie în siguranță. Relațiile interumane sunt ciudate, greu de gestionat de cele mai multe ori, cu o marjă de eroare imensă. Relațiile cu ceilalți cer eforturi considerabile din partea fiecărui membru implicat, fără ca provocările să se încheie vreodată. 

​Cartea o găsiți aici.