Linda Boström Knausgård - Bine ai venit în America !

Eram extrem de curioasă de felul în care scrie fosta soție a lui Knausgård (deși am abandonat Lupta după volumul 3, rămâne un autor care m-a intrigat) și dacă proza celor doi se completează în vreun fel. Linda are același stil de scris - rece și pătrunzător - fără să dezvăluie foarte multe detalii, lăsând cititorului spații largi pe care să le umple cu propriile impresii. Este foarte concisă și directă, dar nu are aceeași înclinație spre descriere ca fostul ei soț. Romanul de față nu este primul volum publicat, ci doar primul care a fost tradus la noi, atrăgându-ne atenția asupra ei. A debutat în 1998 cu un volum de poezie, iar primul ei roman a apărut în 2013. Dintre lucrările ei mai fac parte October Child și The Helios Disaster. 

Ellen, naratoarea de 11 ani a romanului, este prinsă într-o lume a tăcerii. Copleșită de situația familiei sale (tatăl ei a murit, mama ei este o actriță mult prea plină de sine, fratele ei a devenit agresiv și necruțător) refuză să mai vorbească și decide că lumea adulților este una îngrozitoare, plină de pericole ascunse și probleme. Tăcerea ei este un fel afront adus durerii pe care o simte, familiei sale și fricii care o inundă. Boala psihică a tatălui său a lăsat urme adânci în dinamica familiei, iar Ellen se teme că într-o bună zi și ea va suferi la fel de mult, după care va muri, lăsând în urmă doar dezolare și deznădejde. Frazele ei sunt scurte, repezite, concentrate pe detalii aparent neînsemnate din viața cotidiană, dar care însumate ajung să contruiască un tablou al vieții. Un tablou care are în centru o fetiță însingurată, străină de realitatea care o înconjoară, disperată să se îndepărteze de exemplele părinților săi și să nu comită aceleași greșeli în viața de adult. 

Bine ai venit în America! este un roman sumbru despre viața de familie și dezechilibrele care apar în sânul acesteia. Deși este narat de un copil de unsprezece ani, are un impact destul de profund, căci în spatele fiecărei fraze se ascund multe alte lucruri care nu au fost spuse. Mărturisirea este cumva întreruptă periodic, poate din teama de a rosti anumite adevăruri sau de a le recunoaște chiar și în scris. Pentru fata de unsprezece ani, moartea tatălui reprezintă punctul în care își revizuiește întreaga viață de până atunci, vede pentru prima dată dinamica dezastruoasă a familiei sale și ajunge la concluzia că adulții sunt capabili doar de minciuni și suferință. Drumul maturizării este unul complicat și dureros, cu multe adevăruri care taie în carne vie și momente de instrospecție legate de oamenii pe care , aparent, nu îi cunoaște deloc. Boala tatălui său a lăsat un gol imens în viețile tuturor, iar acum sunt nevoiți să adune cioburile de pe jos și să refacă puțina normalitate care le-a mai rămas. 

Cartea o găsiți aici.