Un soldat este obișnuit să fie puternic, să facă față oricărei situații din viața lui, să fie disciplinat și să nu se lase condus de emoții. O viață întreagă în care ai respectat ordine și ai făcut lucrurile ca la carte te poate aduce într-o stare de amorțeală totală, incapabil să mai simți ceva autentic precum regret, durere sau teamă. Toate lucrurile cu care te-ai obișnuit atât de tare nu te mai ajută în fața unei tragedii, în fața situației pe care nu ai putut-o anticipa niciodată și pe care acum o trăiești. Ești nevoit să îți înfrunți emoțiile care vin valuri, valuri peste tine și să ceri ajutor. Tu, cel dispus să îi ajuți mereu pe alții, trebuie să ceri și să primești ajutor la rândul tău. Să trăiești viața unui civil, să faci toate lucrurile obișnuite și atât de banale, să înțelegi ce contează cu adevărat în viață. Pentru Jolene, armata a fost salvarea în care nu mai spera. Provenind dintr-o familie de alcoolici, rămasă acum orfană și fără prea mulți bani sau șanse de viitor, a părut lucrul cel mai firesc din lume. O familie mare, gata să îți sară în ajutor de fiecare dată când ai nevoie, un grup de care să aparții cu adevărat, la bine și mai ales la greu- o experiență absolut nouă pentru tânăra care cunoscuse doar dezamăgirea și tristețea. Devenită pilot de elicopter, căsătorită cu un om pe care îl iubește nespus, suficient de norocoasă să lucreze alături de cea mai bună prietenă și cu două fiice minunate, Jolene e acum alt om. Un om pentru care viața poate fi și frumoasă, plină de strălucire și surprize plăcute. Însă ea și prietena ei, Tami, sunt trimise în misiune în Irak, într-una dintre cele mai periculoase zone de conflict. Războiul le va schimba definitiv, teama insinuându-se în sufletele celor două războinice, mușcând din firava speranță că se vor întoarce nevătămate înapoi acasă. Experiența de a lupta printre gloanțe și rachete nu se compară însă cu reîntoarcerea în sânul familiei. Totul s-a schimbat și totul a rămas la fel. Viața normală pare mult mai dificilă de gestionat în timp ce te lupți cu coșmarurile și neputința de a simți bucurie că ești încă în viață. Frontul de acasă este o poveste emoționantă, plină de durere, compasiune și tumult sufletesc. Dragostea, războiul și supraviețuirea se împletesc strâns, dezvăluind atât slăbiciunile, cât și sursa de putere a personajelor. Acest roman reprezintă strigătul de ajutor al tuturor războinicilor întorși acasă. Suferind de tulburare de stres post-traumatic, cu membre lipsă, bântuiți de coșmaruri și nefiind ajutați suficient, sunt produsul unui sistem ineficient, care nu este capabili să-și reintegreze eroii în societate. De cele mai multe ori, afecțiunile reale sunt trecute cu vederea, căci armata nu are suficient personal sau resurse ca să-i ajute pe toți, iar cei mai mulți sfârșesc prin a se sinucide sau a duce o viață lipsită de orice emoție, găsind alinare în alcool, droguri sau medicamente. Mi-a plăcut felul în care autoarea a introdus această temă în poveste, nu neapărat prin experiența lui Jolene, cât prin cazul soțului ei, Michael. Acesta era avocatul unui tânăr soldat, întors din misiune, suferind de stres post-traumatic, care într-un moment de profundă tulburare își împușcă soția în cap. Prin intermediul acestuia, Michael are ocazia să stabilească un precedent și să ceară ajutorul statului în numele tuturor celor care nu au fost ajutați, văzuți sau înțeleși la timp și să cinstească memoria tuturor vieților pierdute în război, dar mai ales după întoarcerea acasă.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|