Katherine Boo - Dincolo de frumusețea perenă

M-am îndrăgostit de India prin intermediul cărții lui Colin Falconer, Venin. O țară mai mult moartă decât vie, plină de contraste, înțepenită în tradiții de mii de ani. Cadrul perfect pentru iubirea și moartea prezente în cartea lui Falconer. Însă India a rămas aceeași, chiar și în contextul dezvoltării uimitoare de care lumea a avut parte. Rămâne un loc de pelerinaj către regăsirea spirituală și pacea interioară a celor bogați și un blestem din tată în fiu al celor săraci. Cartea lui Katherine Boo, bazată pe mulți ani de cercetare la fața locului, prezintă o țară la fel de fascinantă și plină de diferențe cruciale, de care te poți îndrăgosti subit. 

Katherine Boo a combinat toată disperarea, moartea și umanitatea Indiei în această carte-document. Nu este o poveste despre sărăcia din mahalele, ci despre lupta unor oameni condamnați încă dinainte de a se naște. Lupta pentru propriile vise într-o lume care le stă împotrivă la orice pas. Să nu-i judecăm prea aspru și să credem că nu întrevăd propria reușită, în ciuda condițiilor precare. Sunt oameni ca noi, cu vise și slăbiciuni, cu speranță mai presus de orice.

India reprezintă iluminare, credință și moarte - o țară a contrastelor infinite, a diferențelor de opinie și stil de viață. India lui Katherine Boo nu este doar partea pe care o vedem la televizor sau despre care citim prin vreo revistă mondenă, atunci când o vedetă internațională mărturisește că s-a recules într-un ashram. Este India sălbatică, pe care o poți cunoaște doar trăind acolo, lângă oamenii ei, simțind binecuvântările și blestemele pe care le poartă de atâția ani. Este o împletire fină între disperarea de a reuși și bogăția excesivă, dragoste și ură, viață și lupta pentru supraviețuire. 

Viața descrisă de autoare în Annawadi, o așezare improvizată de lângă aeroportul din Mumbai, nu este specifică Indiei. Săraci există în toate marile orașe - Paris, Londra, Roma. Această inegalitate, această alăturare permanentă de bine și rău a devenit o problemă morală a lumii moderne. De ce unii dintre dispunem de mai multe șanse? De ce alții trăiesc toată viața într-o sărăcie lucie, fără să fie capabili să iasă de acolo? Din vina cui asistăm la aceste discrepanțe? Suntem vinovați cu toții? Putem schimba ceva? Evident că răspunsurile nu ne sunt pe deplin cunoscute, nici soluțiile nu sunt chiar la îndemână - într-o lume în continuă dezvoltare și goană după bani, există teritorii care trăiesc de pe o zi pe alta, fără ca situația lor să aibă vreun impact asupra celorlalți. Există multă durere și neputință pe care nu le putem combate doar cu ajutorul banilor, mai avem de învățat lecții importante, cum ar fi empatia.

Dincolo de frumusețea perenă este una dintre cele mai bune cărți de non-ficțiune pe care le-am citit anul acesta. Nu pot să nu amintesc și de Umbre în vie, Camera de povestit sau Diavolul din orașul alb, din aceeași colecție minunată a editurii Publica : Narator. 

Cartea o găsiți aici. 

---