Jose C. Vales - Cabaret Biarritz

O poveste a plăcerilor ascunse a unei societăți nobile - la prima vedere, doar asta dezvăluie romanul lui Jose C. Vales, devenind apoi o satiră la adresa persoanelor sus-puse, obișnuite să calce pe cadavre pentru a obține ceea ce visează. 

Anul 1925, Biarritz, sudul Franței - moartea suspectă a unei tinere sparge monotonia zilelor pline de petreceri exclusiviste a unei societăți extrem de bogate. Luxul era la el acasă, personaje care mai de care mai sofisticate afișându-și bogățiile pe timp de zi și trăindu-și viciile pe timp de noapte. Treisprezece ani mai târziu, Georges Miet, un scriitor prea puțin apreciat, este însărcinat de o editură din Paris să scrie un roman despre cumplitele evenimente. Pe măsură ce fel de fel de personaje depun mărturie, ceea ce părea o sinucidere surprinzătoare devine o crimă executată ca la carte... 

Construcția inedită a romanului (mini-interviuri cu diverse personaje-martori ale întâmplărilor din 1925) îl face absolut irestizibil - pe măsură ce fiecare își spune cuvântul, uneori exagerând sau punând accent pe problemele personale, se dezvăluie adevărata față a Biarritz-ului, cel poleit cu aur. Femeile și bărbații, împreună cu cohorta de majordomi și menajere, ziariști și pictori erau, de fapt, doar oameni obișnuiți, chinuiți de eforturile intense de a-și ascunde slăbiciunile, viciile și păcatele din timpul nopților fierbinți. Celebra stațiune care găzduia crema Europei nu ne apare decât ca o simplă întindere a desfrâului, intrigilor și subterfugiilor umane - o lume a mizeriei ascunsă sub zâmbete, plină de persoane cu multe rânduri de măști. O lume a luxului și eleganței aparente, disecată până în cele mai adânci straturi dezvăluie doar urâțenia și slăbiciunile caracterului uman, o luptă eternă pentru putere și privilegii, respect și supunere nemeritate. 

Fie că vorbim despre personaje sus-puse, obiecte extrem de valoroase sau putere în mâna celui ce nu o merită, luxul exercită o fascinație bolnăvicioasă asupra tuturor. Luxul dă mereu impresia unor lucruri sau grupuri de oameni adunate laolaltă pentru a evidenția superlativul în cea mai pură formă. Însă în adâncurile definiției lui, zac temeri, secrete bine ascunse și o frică aproape patologică de a spune adevărul. Luxul devine un simbol edificator în Cabaret Biarritz, sub influența lui aflându-se toți bogații Europei acelor vremuri, care de care mai disperați să pară ceea ce nu sunt, să-i subjuge pe cei din jurul lor cu bogăția afișată și să nu trădeze nicio emoție umană. 

Puse cap la cap, toate amănuntele dezvăluite denotă imposibilitatea caracterului uman de a sta drept în fața pericolului și de a ține cu dinții de principii. Cititorul se poate simți aproape privilegiat că poate arunca o privire în luxosul Biarritz al anilor '20 , însă faptelor celor care își petreceau vacanțele acolo nu denotă decât lipsă de coloană vertebrală, obsesii și secrete păstrate cu grijă de curiozitatea celorlalți. Poate că e prea mult spus o radiografie a caracterului omenesc, însă ceva mă face să cred că toți am reacționa la fel în fața puterii și a banilor, uitând de principii, dogme și bun-simț. S-ar putea să fim pierduți, dar să nu știm asta. 

Cartea o găsiți aici. 

---