"...se minuna de cât de fidel îi apărea, chiar și după atâta vreme. Dintr-o dată, era ca și cum s-ar fi aflat în camera alăturată și nu plecase de lângă ea decât de o clipă ; degetele îi fremătau de parcă tocmai o atinsese. Și durerea pierderii, pe care o zăgăzuise în el atâta vreme, a răbufnit, l-a inundat și el s-a lăsat purtat dincolo de controlul voinței lui; nu-și mai dorea să se salveze. Apoi a zâmbit duios, ca unei amintiri ; s-a gândit că are aproape șaizeci de ani și că ar trebui să-i fie deja străină o asemenea pasiune, o asemenea iubire.
Dar nu-i era străină, știa prea bine, niciodată nu avea să-i fie. Dincolo de amorțeală, de indiferență, de depărtare, era acolo, intensă și constantă ; fusese mereu acolo."
Stoner nu e un personaj demn de milă.
Stoner e un om simplu, un om de o bunătate care sfidează societatea în care trăiește, o persoană care își depășește condiția, chiar cu riscul de a se îndepărta de cei care i-au dat viață și care descoperă marea dragoste în momentul în care era convins că viața nu mai are ce să îi ofere, că nu îl mai așteaptă nici o surpriză... Stoner e (în) fiecare dintre noi. O carte excepțională într-adevăr. Își merită toate laudele.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|