Joel Dicker - Enigma camerei 622
4/21/2021
Notorietatea lui Joel Dicker este imposibil de contestat, romanele sale ajungând în topuri la scurt timp de la apariție. Fiecare poveste pe care o aduce în atenția publicului larg este atent construită, plină de suspans și tensiune, elemente aparent fără importanță, dar care așezate corect reprezintă dezlegarea misterului inițial. Consider în continuare că Dicker nu va putea niciodată să mai atingă dimensiunea literară din primul său roman, deși mi-a plăcut tot ce am citit până acum. Povestea de față nu face excepție, deși este extrem de alambicată, de încurcată și într-o continuă schimbare, pe măsură ce intențiile personajelor ies la iveală.
Totul începe cu o crimă aparent imposibil de descifrat, petrecută în timpului Marelui Weekend, organizat de banca Ebezner, una dintre cele mai prestigioase instituții ale Genevei. Un membru important al băncii este asasinat, iar lucrurile sunt mult mai profunde decât ne putem da seama la prima vedere. Personajele au secrete, dorințe ascunse și gânduri controversate, totul reducându-se la complexitatea caracterului uman și la dorința pătimașă a omului de a fi fericit. Dicker este unul dintre autorii care excelează în manipularea cititorului, în a-l duce pe acesta pe piste greșite, în timp ce adevărul se află chiar sub ochii săi. Omul este o ființă total inofensivă până când începe să iubească sau până când își dorește să arate lumii de ce este în stare. Toată etica și bunul simț se pierd undeva la începutul acestui drum spre fericire sau spre dobândirea puterii. Omul este capabil de fapte improbabile pentru a obține ceea ce-și dorește și nu există niciun motiv valid pentru care cineva să îi conteste dorințele. Sentimentele ne conduc în locuri întunecate, ne anulează judecata rațională și ne repetă încontinuu că timpul este limitat, iar visele nu se pot îndeplini decât dacă lupți pentru ele. Timp de câteva sute de pagini, Dicker construiește magistral intriga romanului, după care scoate la iveală elementele surpriză, detaliile aparent fără importanță. Stupefacția este mai mult decât sigură, căci fiecare personaj are multe lucruri de ascuns. Toți sunt mânați de dorință, de ambiția de a avansa pe scara societății și se lasă conduși de instinctele primare la fel ca niște amatori. În fața unui vis împlinit, dispare rațiunea, dispare discernământul și regulile care trebuie respectate. Nu mai rămâne decât un om pe cale să obțină tot ce și-a dorit vreodată. Iar această dorință are consecințe mai grave decât și-ar putea imagina oricare dintre ei. E greu să reziști când ești atât de aproape, e greu să mai reziști impulsului sau unei inimi dezlănțuite. Ființele umane se cred de neatins când de fapt sunt un amalgam de slăbiciuni. Chiar și cei care dețin puterea au un punct sensibil, un mic detaliu care îi face vulnerabili și amenință să îi ducă la pierzanie. Suntem cu toții profund cuceriți de romantism și acea unică iubire, irepetabilă și nemaivăzută, iar acest lucru ne îndeamnă să distrugem tot ce ne iese în cale doar pentru a atinge fericirea. În fața destinului și a dragostei, am fi capabili să renunțăm la tot doar pentru un strop de magie.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2023
|