Jodi Picoult - Mici lucruri mărețe

E timpul să vorbim mai mult despre rasism și prejudecățile care ne conduc spre o lipsă totală de empatie. Jodi Picoult intră în lumea oamenilor obișnuiți deja să fie judecați după culoarea pielii, scriind o poveste cu morală puternică, întorsături de situație și străfulgerări de speranță. Încă din cele mai vechi timpuri, cei de rasă neagră au fost persecutați din cauza culorii pielii, fiind considerați inferiori, lipsiți de calități și meniți să execute doar muncile de jos. Chiar dacă perioada sclaviei s-a încheiat, au apărut alte tipuri de control asupra ființelor omenești - controlul psihic, tortura de același tip și impunerea unor prejudecăți vechi de când lumea, pentru a le destabiliza propriul sistem de valori și respectul de sine. Cu toate că lucrurile par să meargă într-o direcție favorabilă, astfel că nu mai suntem atât de mirați când vedem un om de altă culoare aproape de noi (și mă refer la aproape orice țară de pe planeta asta), încă există multe idei preconcepute și prejudecăți adânc înrădăcinate în ceea ce-i privește, iar această izolare socială se resimte chiar și în secolul XXI, aparent evoluat din multe puncte de vedere, practic dezumanizat până în vârful degetelor. 

Mici lucruri mărețe este povestea lui Ruth Jefferson, o asistentă medicală de culoare, o persoană ambițioasă și dedicată complet muncii sale. Ruth se ocupă de nou-născuții din secția ei ca de propriii copii, devenind o profesionistă adevărată și câștigând respectul superiorilor săi. Însă totul se schimbă atunci când părinții unui nou-născut care îi este dat în grijă au o problemă cu culoarea pielii ei și refuză să-și lase copilul în grija lui Ruth. Deși aceasta se împacă cu decizia părinților, a doua zi nou-născutul face un stop cardiac, iar Ruth e singură pe secție. Pusă într-o situație extremă, Ruth își ascultă instinctul, fiind sută la sută sigură că va plăti pentru îndrăzneala ei... 

Acțiunea se precipită rapid, în timp ce aflăm povestea părinților rasiști, care luptă cu îndârjire pentru supremația albilor și cea a lui Ruth, a cărui bunătate nu ține cont de prejudecăți. Pe măsură ce acțiunea înaintează, ajungând la fel de intensă ca o bombă cu ceas, Jodi Picoult o va dezvălui pe adevărata Ruth, puțin câte puțin - un om ca oricare altul, cu calități și defecte, cu vise și temeri, cu speranțe și așteptări. Ceea ce o diferențiază pe Ruth de ceilalți nu este culoarea pielii, ci ambiția ei de a demonstra tuturor că e capabilă să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, să-și respecte pacienții indiferent din ce mediu provin, că e o ființă umană la fel ca oricare alta și vrea să fie tratată ca atare. Lupta ei continuă pentru a se integra la locul de muncă, în comunitatea în care trăiește, în țara care îi este casă se termină cu o iluzie spulberată de cruzimea oamenilor din jurul său. 

Concluzia? Trăim într-o lume fabricată din prejudecăți, suntem orbi, surzi și insensibili la ceilalți și avem nevoie de lecturi, povești și oameni care să ne destabilizeze zidurile de rezistență. Vă îndemn să citiți această poveste scrisă cu toată blândețea și empatia de care poate fi capabil un om și să încercați să răspundeți la toate întrebările pe care le ridică autoarea. Care sunt limitele? Cum mai distingem binele de rău când sunt atâtea nuanțe de gri la mijloc? Până în ce punct poate fi considerat un om vinovat? 

​Cartea o găsiți aici. 

---