Ji-Min Lee - Eu și Marilyn

A fost un simbol al senzualității, al frumuseții și al eleganței. A fost adorată și invidiată, dar nu a existat om care să nu-i știe numele sau care să nu fi văzut măcar un film de-al ei. Era mereu cu zâmbetul pe buze, părea fericită și plină de viață, astfel că nimeni nu a bănuit suferința care o încerca, lacrimile din miez de noapte și umilințele la care a fost supusă. Atunci când totul a ieșit la iveală, fascinația pentru ea fiind la fel de vie și astăzi, ne-am dat seama cu toții că Marilyn era un om ca toți ceilalți, o ființă vulnerabilă, lipsită de iubire și înțelegere. Pornind de la fragilitatea ei și de la o întâmplare adevărată, autoarea Ji-Min Lee o plasează în contextul Războiului Coreean într-un roman despre supraviețuire, feminitate și sacrificiu. 

În 1954, la șase luni după armistițiu, Marilyn este invitată să țină câteva concerte la Seul în fața trupelor americane. Îmbrăcată într-o rochie de mătase, cu umerii goi, Marilyn încă reprezintă o imagine a senzualității, deși este evident că anii și-au pus amprenta asupra ei. Este capabilă să-i vrăjească pe toți cu vocea ei, soldați și localnici deopotrivă. Dintre toți cei care o ascultă, Alice J. Kim, o dactilografă a armatei americane, este singura care îi ghicește vulnerabilitatea din spatele imaginii perfecte. Se simte înrudită cu această femeie, deși nu se cunosc și nu s-au văzut niciodată până acum. Drumurile lor se vor intersecta, cele două dezvăluindu-și pe rând temerile și anxietățile, povestindu-și viețile greu încercate. După această întâlnire, niciuna nu va mai fi aceeași persoană. simțind pentru prima dată că cineva le-a ascultat cu adevărat și le-a acordat atenția cuvenită. 

Combinând istoria cu ficțiunea, Ji-Min Lee scrie despre război și consecințele sale, despre frumusețea care continuă să existe chiar și în mijlocul tragediilor, feminitate și fragilitate. Imaginea unei Marilyn strălucitoare cântând într-un peisaj dezolant, măcinat de luptele războiului, este metafora vieții care merge mai departe, indiferent de obstacole, traume și piedici. Întâlnirea dintre cele două femei aparent diferite, dar cu suflete asemănătoare conduce la discuții profunde despre realitate și aparență, despre felul în care ne arătăm în fața celorlalți, poleiala care ne ascunde adevăratele sentimente și teama de a nu fi iubiți pentru tot ceea ce suntem. În timp ce lumea întreagă o admira pentru frumusețea și talentul ei, nimeni nu bănuia cât de nefericită era Marilyn în intimitate, cu câți demoni se lupta încercând să pară mereu fericită și plină de viață în lumina reflectoarelor. Contrastul puternic dintre imaginea ei și adevărata personalitate a împins-o în cele din urmă spre gesturi disperate și o tristețe profundă care a pus stăpânire pe ea. 

Eu și Marilyn este o poveste despre ororile războiului și nevoie de a supraviețui, dar și despre mecanismele de apărare prin care îi convingem pe ceilalți că suntem așa cum își doresc ei să fim. Modurile în care ne ascundem adevărata fire, sentimentele reale și intense sau pornirile care ne caracterizează se întorc mereu împotriva noastră, arătând lumii o imagine care nu ne reprezintă, un un miraj care în cele din urmă ne distruge sufletul, lăsându-ne mai vulnerabili decât am fost vreodată. Cartea o găsiți aici.